Vant in plete

      Daca ne-am asculta si ne-am privi putin...

          Daca am simti vantul din plete,si am vedea  cat de putin am inceput sa vedem..

    Nu ar mai conta ,caci pur si simplu  am fi.

      Si cati ani trebuie sa existi inainte ?

cate luni,ore,minute

       ca sa-ti poti permite sa fii liber?

Cat pana la a fi visator

si increzator,tolanit intr-un camp ,

     ascultand  doar linistea si pe tine cum iti canti in suflet ?

                                                             Cate drumuri sa strabati
                                                             pana la oprirea cea dulce,
                                                  unde sa poti dormi sub cerul de vara,
                                                         sa canti si sa desenezi molcom 
                                                               nori ,sperante si visuri?

                                           De cate ori sa mori si sa invii asteptand un glas cald,
                                         care sa-ti spele fiinta cu valuri racoroase si primitoare,
                                                 cati oameni sa imbratisezi si sa bati
                                                   pana sa -ti simti imbratisarea ta?

                                                 Si apoi sa fii tu cu tine,cu el si cu totul acolo?
                                                              Prezent in viitor si in trecut,
                                                               cu ochii deschisi si visand
                                                            sa fii tu atat de liber si linistit,
                                                                 precum vantul din plete?

                                                            Sa fii una cu tot ce te inconjoara .
                                                   Cu munti si ape,cu piedici ,scari si trepte.
                                 Cu vai adanci din care sa te poti ridica triumfator mereu,mereu?

                                                         si sa-ti curga atata libertate
                                                prin vene incat sa transpiri de fericire
                                    Si sa dai zambete colorate asa ca intreaga ta fiinta?

Stii?

Fii doar vant.

Cald,calator prin ceruri multe,

multumit in imbratisarea celor dragi,

si jucaus prin toate pletele pe care ti le-ai dorit vreodata sa le ai.

Dupa care sa te intorci la casa ta,

la culoarea ta,

la pofta ta

La dorinta ta de a trai.

Si a muri

in acelasi timp.

                                                       fotografii - Julia Trotti

Alb -negru

Cand gandurile ti se deruleaza fad in alb si negru,de parca filmul vietii este pus la incercare,nu mai ai nevoie de culoare.

Nu mai respiri.

Nu mai existi.

Analizezi si-ti gonesti trasura de intrebari pe alei nemaiumblate.

Te mai opresti din cand in cand mirat de griurile ce ti se astern ursuze la picioare.

Dar daca si asa totul e fie alb,fie negru, macar schimba-ti unghiul din care privesti.

E alb.

E negru.

E alb si negru cu povesti.

                                                                                      

                                                              sursa pozelor- maretul google cu viziunea unor oameni deosebiti.

Despre Moldoveni

                                                                                                                                   Fotograf: Raoul Pop

In ultimul an  am un sentiment de apartenenta crescanda fata de pamantul pe care am vazut pentru prima oara si am grait mai intai.
Ciudat sentiment dar si placut deopotriva.
Patriotismul asta nu-i pana la urma decat recunoasterea radacinilor proprii si automat constientizarea naturii tale ca om.
Si sincera sa fiu ador sa fiu romancuta dulce,moldoveanca pasionala .
Noi moldovenii avem o caldura aparte,un patos special si niste ochi interesanti ( mereu pusi pe sotii ).
Iar cand zambim schimbam lumi,luminam ganduri.
Poate ca suntem blamati pentru impulsivitatea noastra...si Doamne fereste sa ajungi in gura noastra ca te-ai lins pe bot.
Injuraturile s-au inventat la noi ,probabil.
Si nu prea pot eu exemplifica  :))) dar toata lumea stie, ca atunci cand injura moldoveanul,atunci ce-ti ureaza iti zice din toata inima.

     "  Un muncitor moldovean ce lucra la un bloc, a cazut de pe schela si a murit. Politia vine la fata locului si interogheaza un copil, care se pare ca a fost unicul martor al nefericitei intamplari: 
- Ma', copile, cum a murit omul acesta? 
- A injurat. 
- Pai, cum a injurat? 
- A injurat de Dumnezeu! 
- Pai, cum a injurat de Dumnezeu? 
- Pai, cam asa: Dumnezeii ma-ti de copchil, nu mai hatana schela, ca o sa cad si o sa mor!..."

Si ne mai ajuta si dialectul...muuuult .
Pana si cuvintele suna altfel spuse de noi,pentru ca le incarcam cu sentimente,trairi si le trimitem direct spre inima ta.Ajung mereu acolo si-ti planteaza o samanta, care sa te rascoleasca macar un pic.
Si pana la urma la ce debit verbal avem cu totii nici nu are cum sa nu te ajunga macar un crampei din tot
 ce -ti  pot auzi urechile.
Se mai zice ca nu prea ne ajuta mintea.Dar, zic eu, ca nu intamplator plaiurile noastre mustesc de cate talente au daruit tarii,in fel de fel de domenii.
Exista in schimb multe bancuri despre prostie:

Dumnezeu imparte daruri. Moldoveanul ajunge ultimul si i se spune: Ai ajuns ultimul si nu au mai ramas decat frumusetea si prostia. -Ce alegi? -Apoi Doamne, frumusetea-i trecatoare.

                                                                                                                                             Fotograf: Gina Buliga
                                                                                                                          

Radeti sau nu,moldovencele sunt cele mai frumoase romance si  asta nu o zic eu,o vede toata lumea.Moldovencele sunt femeile care te cuceresc pentru toata viata.Sunt un cocktail straniu de temperament,caldura,frumusete,revolta,blandete si.......galagie.
Zambesc mult,au grija de ele in exces,dragostea lor e patimasa si daca ai gresit, pedeapsa e crunta.
Nu ai idee cand sunt copii si cand au grija de tine,cand sunt femei sau cand vor sa fie cocosul in casa.
Din aceasta cauza le iubim fara sa vrem ,fie ele surori,mame,bunici,prietene,colege

Mai avem inca un defect,asa ca hai, veniti sa aruncati cu pietre-n noi!
Noi putem fi numiti oricum ,dar adevarul nu sta prea mult ascuns la noi,ca ti-l aruncam repede in fata( nu de alta,ci ca sa zvarlim si noi ceva,ce ,suntem mai prejos? )
Suntem considerati lenesi,saraci si dornici de a urca rapid cat mai sus in ierarhia sociala.
Saraci poate..dar nu am vazut oameni mai harnici in viata mea decat bunicii.Ai mei si ai tuturor pe care-i cunosc.
Om fi noi moldovenii lenesi dar avem bunici harnici :))
Si noi inca ni-i pretuim si culegem vorbele lor de duh ca pe niste comori de mare pret.

"Și-mi pare-așa ciudat

Că se mai poate găsi atâta vreme pentru ură,
Când viața e o picătură
între minutu-acesta și celălalt...
Și-mi pare neînțeles și trist
Că nu privim la cer mai des,
Că nu culegem flori și nu zâmbim,
noi, care-așa de repede murim. "



(Murim...ca maine, 23 decembrie 1937, Magda Isanos)
Fotografie: My Romania - Vlad Dumitrescu 

                                                                                                                        photo-arhiva personala

Si da,suntem saraci dar mandri.
E normal sa ai demnitate,sa nu te lasi calcat in picioare si sa tii sus si tare sa fii apreciat pentru ce esti si nu pentru un bot de mamaliga legat in varf de bat.
Pana la urma suntem mai mult decat un corp,fie el si frumos,asa ca al moldovencelor noastre :)
Si daca tot veni vorba de mamaliga,sa nu uitam sa precizam ca ale noastre bucate fac ravagii oriunde in lume.

Si da....noi te injuram si noi tot noi te primim in casa noastra.
Ospitalitatea aici e la mama ei acasa.
Imi povestea asta -vara un nene,ardelean fiind ,o intamplare din Romanica noastra.
Il intrebasem de unde e ,si eu,moldoveanca fiind mi-am exprimat admiratia fata de ardeleni,care mi se par cei mai destupati la minte oameni din tara.
" Voi moldovenii...voi sunteti deosebiti...uite am facut cu familia o incursiune in nordul Moldovei,pe la manastiri.Ajungem noi cu masina intr -un sat si ne era sete.Asa ca ne-am oprit la o fantana.
Cum nu era nimeni pe langa,ne-am uitat sa vedem poate dam de vreun om.
Si cum asteptam noi asa,ca nu indrazneam sa luam fara sa zicem nimic, vedem o batranica cu o galeata,indreptandu-se spre fantana cu pricina.
Asa ca intru in vorba cu ea:
    -Mamaie,a matale e fantana?Ca am lua si noi putina apa!
La care ea:
    -Stati oameni buni,sa va hodiniti ca va scoate acuma baba.Da mai ghini haiditi la mini-n batatura sa va ominesc nital.

Si am mers.
Saraca batranica ne-a dat tot ce avea in casa: bucate alese si gustoase,ne-a pus vin la bidon si tuica si am stat ore bune la povesti cu ea.
Nevasta-mea a ramas impresionata de tot si mai ales de o patura de lana de aia mare,grea pe care o avea in casa.
si ce crezi?Nu am putut pleca pana nu am acceptat sa luam cerga respectiva.
     -Ca doar n-o sa plecati cu mana goala di la mini,spuse batranica, vreti sa ma rada lumea ca nu stiu a omeni?   "

      Adevarul e ca pe cat suntem de dusmanosi pe atat de inimosi.
Iubim cu foc,certam si uram ,ne place viata,petrecem,bem,radem tot timpul,suntem harnici sau puturosi...dar suntem oameni in primul rand.
Ca sa-l citez pe actorul Alexandru Arsinel:

 "Moldoveanul e o fire mai melancolică, mai sensibilă, poate şi vicisitudinile prin care a trecut ani de zile i-au dat o sensibilitate mai specială şi un fel de a gândi, mai profund, mai serios. Moldoveanul e un om care ştie să şi plângă, dar ştie să şi râdă. E hâtru, e un om care-i tot timpul cu zâmbetul sub mustaţă. De la el trebuie sa te-aştepţi mereu la o aruncătură".

Orice calitate a omului are si un corespondent negativ.Indiferent de unde esti,din ce neam te tragi.
Si de ce sa nu -ti recunosti radacinile mandru si sa pleci la drum ,sa te construiesti tinand cont de tot ce esti si ai putea vreodata deveni?
Pana si cunoasterea defectelor proprii e o calitate. Pana la urma e usor sa etichetezi omul si sa-l improsti cu noroi ,nu?
Ia zi-mi ai avut curajul sa te privesti vreodata in ochi si sa constientizezi ca tot ce blamai mai rau la altii ,zace de fapt in tine?
E usor sa zici ca nu esti roman,oltean,moldovean sau ce esti tu.
Dar daca negi adevarul esti mult mai trist pentru ca ajungi sa crezi propriile minciuni.
Asa ca am o umila rugaminte la tine,romane:
Uita-te la stramosii tai si aminteste-ti cine esti.Si asta inainte sa pleci in alte tari, unde sa pretinzi ca esti de-al lor.
Pana la urma vesnicia s-a nascut la tara.
Deci nu uita sa te iubesti!

Spune-mi , de ce ma tii de mana?

Nu tii minte cum ai aparut aici.
Poate ai fost dorit prea mult, sau deloc.
Sau poate ai tai s-au iubit mult,mult sau nu.
Poate ai fost un accident,sau un cadou.
Nimeni nu stie exact..cu atat mai putin  TU.

Cert e ca atunci cand ai deschis ochii pentru prima data totul era incetosat.Multa lume in jur ,curiosi si speratori, speriati  dar increzatori.
Ai reusit sa-ti vezi mai intai manutele...bizare chestii...doua baghetele paralele, cu care ai auzit ca vei putea face magie.Maica-ta ti-a  numarat pana si degetelele in fericirea ca esti viitor de oameni.

Timpul a trecut.

Te-ai pipait cu ele,ai simtit lucuri,oameni,apoi ai inceput sa cladesti si ele sa te asculte in taina si sa te ajute.
Ti-ai dat seama ca poti aduna,apoi construi,apoi darama.
Curios lucru..sa te poti apara,sa poti mangaia,sa poti scrie,sa poti simti...

Intr-o zi ti-ai dat seama ca esti puternic tu,cu bratele tale si ai decis sa legi maini.
Si ai legat in stanga si-n dreapta fara de franghii, iar ale tale au devenit mai mari, mai muschiuloase.
 Nu te-ai uitat ce legi,ce vise spulberi: brate schingiuite,manute fragede,altele zbarcite de vreme...ai legat pana si cioturi si oameni ce au avut parte numai de brate-n viata...
Nici nu mai pomenesti de cei ce nu au construit nimic, din lipsa lor.

Asa puternic cum erai,te uitai zilnic in oglinda.
Si-ti dadea atata putere egoul  incat te credeai de nedoborat.
Insa intr-o zi te-ai privit in oglinda si nu reuseai sa te mai vezi.Te-ai speriat atat de crunt de monstrul ce se tot  zgaia la tine, incat ,te-ai rupt de tot si ai fugit in lume.

Griuri peste griuri,o lume ciudata, in care ca sa fii acceptat  iti sunt legate mainile fedeles iar apoi, esti trimis sa produci.
Da,sa produci, pentru acesta societate de consumerism in care pana si tu esti uneori doar un produs.
Degeaba le explici ca nu poti izbuti nimic fara liberatate,ca legat fiind devii mai incet,mai fara minte.Primesti ca varianta  sa legi si tu altele,mai mici, dar mai strans.
Asa ca o faci din nou.
Simti cum peretii odailor tale se prabusesc rand pe rand,pe tine si te miri cum de mai traiesti inca ...si ce rost ai mai avea  TU, aici.
Ai inceput atunci sa dezlegi tot ce ai legat vreodata cu vorbe,cu ganduri ,cu putin curaj de a infrunta stapanii de sclavi ce ti-ai osanditt candva pana si strabunii.
Ce de plansete,cata fericire...doar doua maini ridicate spre cer,libere si cu dorinte-n buricul degetelor,care in sfarsit au izbutit sa se elibereze singure.

Acum ,spune-mi de ce ma tii de mana?
Vrei sa ma legi sau sa ma eliberezi?

Eu te-as tine sa te eliberez,dar sa nu-ti mai dau drumul.

Dor de primăvară

O zi asa ,ca cea din ochii mei

Se-asterne blanda si nerabdatoare,

Se-asterne-n minte si pe sub picioare

Si picura doar vise si idei.

Iar vantu-adie a-mpacare

Si ploaia coase cerul si pamantul

S-elibereaza-n lume si cuvantul

A Fi ,ce sa insemne oare?

A Fi e cantec in miresme colorate,

E rece sub castelul unei frici - regine

Care sub zambet naste doar lumina

Sa scoata doar persoane-adevarate.

Imi infloreste-n inima numai  petale

cand mana-mi sade adormita-n ale tale.

caci simt caldura unui alt pamant mai rece,

ce printre vine-mi creste si prin timp povesti petrece.

Cum e sa fie primavara

Sa-mi fii mereu un zbor de randunele,

S-alerg in vise-n talpile-mi doar goale

Si pline de-mpliniri de-odinioara?

E dor profund de primavara

De ce ai fost si ai lasat in urma,

de renuntarea ta la turma,

de simturi noi,ca prima oara.

Ne rascoleste timpul femeie...

Intr-o goana nebuna pe un drum cu multe carari laturalnice te avanti mereu.

Zilnic.

Le alegi mereu pe cele mai putin umblate,pe cele salbatice ca sa poti simti cum viata-ti pulseaza-n tample.

Si ai atatea dorinte prinse-n par incat cerul ar fi invidios cu toate stelele lui stralucitoare.

Ai dat multora sa guste din tine,sa-ti savureze dulceata acrisoara cu parfum de tine.

Si au facut-o cu atata patos incat nu credeai vreodata ca vor pleca fara tine la drum.

Te-ai inchis in camara cea mai ascunsa a sufletului tau incercand sa izgonesti gandurile ce-ti bantuie  fiinta periodic.

Ele nu inteleg ca nu au ce sa-ti faca.

Esti plamadita din iubire.

E normal sa raspandesti mereu zambete in juru-ti si sa frapezi prin delicatete,inocenta si norul ala pufos in care ti-ai cocotat temporar capusorul.

E un fel de purgatoriu al tau,personal unde toti actorii ce ti-au curs vreodata prin sange disputa un proces in fata singurului judecator valabil: TU INSUTI.

Masori cu talpile goale pamantul drumului tau si-ti place sa alergi mult printre flori udate de roua sperantelor lumii.

Si te opresti pe rand la fiecare casa,flamanda sa simti fiecare camaruta, fie ea luminoasa sau intunecoasa.

Te-ai aruncat in atatea brate incat nu le mai stii numarul.

Fiecare aveau scutul lor,de care nu mai putea trece nimic, vreodata.

Nu stiai sa le construiesti singura suficient de puternice.

Acum nu mai ai nevoie de scuturi asa mult .

Ai inceput sa faci un obicei din a-ti savura cafeaua in gradina cu flori din tine.

Si acolo e mereu lume.

Iar cand intri nu te poti abtine sa nu zambesti mereu.

Esti o fetita,o tanara,o femeie,o bunica.

Esti toate la un loc .

Si cel mai multe iti place de cum esti TU in sufletul celorlalti.

Hai sa ratacim femeie,sa culegem ce e mai frumos  si sa  daruim tuturor.

Hai sa traim acum

Caci

NE RASCOLESTE TIMPUL FEMEIE......

Nu uita de tine

In ultima vreme am inceput sa fiu tot mai centrata pe oamenii pe care-i cunosc.

Intreaga zi mi s-a invartit in jurul copilariei,a timpurilor mele mai fragede si in care te regasesti ca intr-o poveste spusa de mai multi naratori simultan.

Iti mai aduci aminte de PP zis ,Iepuras sau de colegul ala mai grasut care vroia sa devina preot?
Sau de colega pe care o necajeai, ori de cate ori avea ocazia ,pentru ca iti placea in secret de ea?
De profa de engleza care avea parca un cuib in cap in loc de par ,niste funduri de borcane la ochi si care te punea sa inveti sonetele lui Shakespeare pe de rost?
Sau proful de mate care a inceput sa  umple tablele de cum intra pe usa?
Iti amintesti?
De poza din clasa intai cu gulerase brodate,uniforma, abecedar si un stilou in mana?
De colegul ala slabut tare care avea un ras atat de colorat,de cel care era fiu de bani gata si venea sa culeaga pe toata lumea pentru petreceri?
De toata lumea.
De toti copiii care au alergat si ei,copii prin inceputul crud al fiintei tale.
Constientizarea ca ei au facut parte din viata ta.Si tu din a lor.
Cine stie cum le-am modelat-o eu pe-a lor?Ce vorbe le-am strecurat in inima si au dat din samanta rod?
Sau ce cuvinte te-au linistit si au lasat in urma o unda de liniste,de incredere care persista si acum? 
Inca -ti mai tresare copilul din tine cand vede,aude,citeste despre ce au devenit copiii cu care ai crescut.
Si mut de uimire vezi ca de cele mai multe nu te-ai inselat,Fiecare e el insusi in orice moment al vietii.
Sunt tot Andreia,Oana,Laura,Marius,Bogdan,Razvan pe care ii stiai.

Da, ne innebunesc oglinzile.
Dar te cresc si te fac sa intelegi cine esti .
E normal sa nu te recunosti in oglinda ,uneori ,cand ai mereu atat de multe in jurul tau.
Nu uita de oamenii din viata ta.
E ca si cum ai uita de tine.

Leapsa de 10

:) Leapsa de la DELYA- IDEI SI ZAMBETE. Multumesc Delia :)

1.  Crezi in prietenii?

Nu cred in prietenii ci ma hranesc cu ele.Oricum oamenii din jurul nostru zic totul despre noi.

2. Ce ai face diferit in momentul asta, avand exact aceleasi conditii?

Mi-ar place sa fie totul la fel dar sa fiu capabila sa traiesc clipa din plin.


3. Ai vrea sa traiesti 100 de ani? sau o eternitate?

sa traiesc suficienti ani calitativ incat sa nu fi trait degeaba.

4. Ce faci maine?

nici eu nu stiu.vom vedea impreuna,poate-ti povestesc :)

5. 3 idei din viitorul tau:

pai....muuuulta culoare, multi copii si multe zambete.

6.Cum vezi iubirea?

dreptul de a fi tu insuti langa cineva care e el insusi si sunteti amandoi multumiti.

 7. CE le ai spune unor copii singuri de p strada care plang dupa mama lor ?

ca nimic in viata nu e intamplator si ca desi sunt in cautarea mamei, au un TATA totdeauna acolo sus.

8. Un loc special?

Un loc special devine automat orice loc unde ai avut o anumita stare de constienta si ai trait ceva special.

9. Astepti un anotimp anume sa faci ceva?

am ajuns la concluzia ca orice anotimp ne invata anumite chestii si ca intotdeauna vremea de afra vrea sa te ajute sa cresti,trebuie doar sa deschizi ochii,larg.


10. Cum te ai descrie in fata unui strain?

un copil fara varsta,ceea ce vezi e ceea ce primesti.
Si sunt o alta oglinda a ta,straine :)


Dam mai departe la : Pishky,Ernest,  Corina, Cosmin,Oana, Eu sunt femeie

Prima LEAPSA

Din greseala am dat in seara asta de conceptul de Leapsa,pe bloguri in timp ce cotrobaiam aiurea .E un tip Probiu interesant el in felul lui :)
Sincer nu auzisem de asa chestii dar mi s-ar parut ceva gen Adevar sau Provocare din copilarie.
 si cum nu prea sunt eu noua in ale bloggingului ...mi-am zis ca...de ce sa nu fiu 5 minute copil.
Asa ca va provoc la duel!
Intrebarile sunt simple,iar voi nominalizatii la LEAPSA : DELYA- IDEI SI ZAMBETE ,Sosete Verzi,.Fashion. Shopping. Gossip.,Coffee & Cigarettes, Eu sunt femeie, Pishky ,

zambet hoinar

 si sa nu uitam de inspiratia mea de azi Probiu.
Reguli:
                      1.raspuns obligatoriu
                      2.argumentare
                      3.dati-o mai departe
Spor!

1.Cine esti si ce doresti?

2.Trei lucruri specifice tie.

3.De ce zambesti in general?

4.Ce e blogul tau de fapt?

5.Romania sau un alt loc sub soare?

6.Ce ai schimba la lume?

7.Ce e moartea?

8.Cel mai tare lucru pe care l=ai face fara sa stai pe ganduri.

9.Cum e reflexia ta in oglinda?

10.Doar un lucru sa mai spui.

De ce nu am voce?

Vizualizaţi blogul

Mi-ar fi placut sa am voce.
Sa-mi cante sufletul mereu cand deschid gura si sa binecuvintez frumusetea din jurul meu,frumusetea din launtrul fiecaruia.
Sa reusesc sa cunosc pe fiecare atat de bine incat sa ma primeasca in inima lor fie si pentru o secunda.
Sa tresara mirati cand pilozitatea se ridica in mod curios, sa simta vibratiile unei frecvente care nu te lasa imun  la ce auzi.
Mi-ar fi placut  sa fiu calda,blanda ,linistitoare prin naturaletea unei voci mostenite si dedicata schimbarii.
Da... mi-ar fi placut sa nu conteze limba ,natia,pamantul de care apartin .
Daca-s alba ,neagra,barbat,femeie,tanara,batrana...
Mi-ar fi placut sa fac parte din zumzetul universal ....si sa fac parte din tot cu o nonsalanta nevinovata.
Si lumea sa vada-n ochii mei un om care infloreste zilnic doar daruind...Daruind ce ne face pe noi oamenii mai frumosi: iubire.

Sa masez suflete , sa eliberez poveri,sa plang dureri , sa suflu in aripi si sa insotesc zboruri  indraznete pe culmi necucerite vreodata.

Sa
pot fi eu
sa pot fi tu
sa pot fi noi
pentru totdeauna.

Iar sunetul sufletului meu sa dainuiasca-n timp si sa fie psiholog si doctor, mama si tata,bunici si  strabuni.
 Prin glasul meu sa-i impart lumii pe toti pe care i-am cunoscut si m -au construit,sa nu ramana vreodata necunoscuti.
Caci avem in jurul nosrtu atatea daruri ...incat ni se umplu ochii de emotie cand stim cate avem de desfacut.
Iar fiecare clipa e presarata cu de toate.
 Viata e o simfonie cu tonuri inalte si joase,euforie si durere care se scrie neincetat sub penita stiloului tau cu cerneala.
Fiece existenta are nuantele ei de curcubeu si canta omul ce a pasit mandru sa cucereasca lumea care deja-i apartinea, caci oricum facea parte din el.
Aduna cantece,contribuie la folclorul natiei tale de om traitor pe TERRA si lasa-n urma-ti cea mai frumoasa simfonie pe care ai putea-o canta daca ar fi fost sa ai voce.

Iar daca esti inzestrat cu un suflet care canta sub ploaie ca si cum ar fi sub dus si nu-l aude nimeni decat el insusi, inseamna ca nu ai trait degeaba.

Cine spune ca nu am voce cand eu o aud cum imi canta-n minte ,in inima si cand ma oglindesc in ochii tai?

.