Booking the face

Noi oamenii suntem ciudati rau...am ajuns la concluzia ca suntem cu totii bolnavi de scenarita.
Cum asa? Foarte simplu..suntem atat de plictisiti de viata ce ni se scurge prin fata ochilor si incercam sa ne o coloram creandu-ne tot felul de holograme, conflicte ,complicandu-ne ,certandu-ne.
Si adoram atat de mult teatrul acesta ieftin incat unii se identifica cu propria fabulatie.
Ulterior aplica tactica si atunci cand sunt fericiti.
Noi prin definitia noastra simtim nevoia sa impartim bucuria pe care o
 traim ,sa dam lumii de stire,sa sunam din trambita . Iar daca fericirea nu exista nu-i problema..suntem niste interprinzatori formidabili....de ce sa nu o inventam,oare?
Retele de socializare ne stau la dispozitie. ..

Ai 700 de prieteni virtuali ...in realitate nici unul capabil sa te asculte cand simti nevoia sa vorbesti.

Poze cu zambete inghetate si agate absurd intr-un colt de gura, ca un niste globuri  stricate intr-un pom de craciun, pe principiul sa moara capra din gradina vecinului.

In realitate esti un ciudat trist, obosit sa schimbe atatea masti si cicatrizat de la purtarea lor excesiva.
Te lauzi ca ai un job bun, platit bine si pe care-l faci din placere absoluta - logic ca-l treci acolo ca sa vada lumea :))

Si de fapt esti pila de nu stiu ce grad a nu stiu cui, un fel de a 7-a spita la o caruta subreda si ponosita.

In caz ca nu te-ai regasit aici, probabil ti-a cazut vreun meteorit de noroc in cap si te crezi vreun buric al pamantului.... ca ai un job respectat gen...bancher, politist,jurnalist, sau vreun corporatist bagat la programul de spalare totala de creier, cu stoarcere inclusa.

Mai sunt si cei  care muncesc, se chinuie isi schimba sanatatea in bancnote verzi  si robotesc pana reusesc sa -si distruga si ultima urma de umanoid cu care s-au nascut.

Dupa ce ai un numar impresionant de prieteni, poze cu masti colorate si jobul perfect  trebuie neaparat sa arati cum te distrezi tu - in cele mai smechere cluburi, cu cei mai cunoscuti parveniti ai societatii, sorbind cele mai scumpe lichide ,create special pentru oamenii care nu au ce face cu banii.

Daca te respecti trebuie sa ai si o masinuta in care sa asculti muzica noua la maxim....logic, cand te imbeti fugi la lautari sa arunci cu bani si sa plangi pe manele.
Pe net normal te declari ca asculti ce e mai bun....orice in afara de manele.

Ai educatia pe hartie a unui individ cizelat si in gesturi marlaneala unui tigan de la usa cortului.

Stii ce-mi mai place la tine?
Ipocrizia cu care judeci lumea, cu care pui etichete si elocventa cu care te bati in piept spunand  ca nu esti ca restul.

Dar adori sa fii k-lumea :)) Esti o oaie ratacita in marea turma de behaitori a lumii si nu faci nici un gest sa te trezesti.
Restul sunt sclavi,nimicuri...nici macar nu ai bunul simt sa saluti cand vezi pe cineva cunoscut.

Nu mai zic de abrevierile pe care le folosesti, de faptul ca tu si gramatica nu v-ati cunoscut nicicand.

Chiar nu te-ai saturat de teatru?
Poate iti doreai sa fii actor...dar nu-ti iese.
Daca ai fi o secunda Tu ai fi mult mai bun decat orice ineptie ai incerca sa imiti.

Barbatii au liste de gagici..in general  fictive si supradimensionate ....la fel ca si masculinitatea din sangele lor.
Se duc la sala, se dau cu parfum , iti invart in fata cheile de la bolid si se lauda ca au facut ultima vacanta  in Bora Bora.
Au orice iti poti imagina mai putin modestie si originalitate.

Femeile sunt niste vampe cu boticuri tuguiate,imbracate pornografic si postand in fete serioase,fiind chiar revoltate cand barbatii vor sa le ia acasa.
                       "Vai dar ce crezi tu ca sunt eu?"
Ochii impaienjeniti de gene false si mainile prelungite cu niste extensii hidoase si grotesti  masoara grosimea portofelului care le va cumpara.
Le place, place,place ,place!

Sa nu uitam ca pana si ideea de iubire e tarata prin noroi cu socializarile astea virtuale.
Daca te respecti trebuie ca toata lumea sa vada ca esti intr-o relatie cu X, apoi singur, apoi din nou cu Y, ulterior intr -o relatie deschisa( ca na esti smecher).
Logic ca si trebuie sa-i zici tot virtual ca-l iubesti si sa-i postezi ai si te pego,sa-ti danseze pe ea...

Sa-ti dai singur like la poza care na...nu ti-a placut dar cineva te-a obligat sa o postezi :D
Si neaparat sa ai un telefon mereu in mana sa fii la curent cu actualitatile mondene.

DA...e un microb.
Toti l-am luat...mai grav ca pentru unuii asta devine viata.
Si eventual cand or sa aiba copii,o sa-i imbuibe cu superficialitate.

Calea si-o alege fiecare.
Nu e ok sa judeci...cu totii avem motive sa gresim...
Dar cand intreaga viata-ti e o greseala, si-ti place sa victimizezi  si faci aceleasi chestii consecvent, poate ca le meriti.
Am momente cand sunt revoltata de tot ce vad, momente cand ma amuz, alte dati mi-e mila,uneori chiar sila.
Sunt un om.
Sarcasmul si ironia nu-s chestii cu care vreau sa traiesc, dar azi sunt necesare..
 Mi-e mi place viata reala,vreau sa fiu eu ,sa vorbesc tare si mult, sa rad galagios, sa ma imbrac colorat, sa am pe umarul cui plange, sa fiu copil.
Si sa-mi asum ce fac, ce sunt cu zambetul pe buze!

Joy

Uneori ma intreb ce ne face pe noi oamenii sa ne adunam in ciorchini,  in bataia soarelui?
Ne ingramadim muteste unde vedem semeni similari noua,stam laolalta sa ne incalzim reciproc si sa privim lumea din acelasi unghi.
Impartim placeri comune, mici nimicuri  care ne agata cate un curcubeu in privire si speranta in suflet.
Ne place sa ne dam in scranciob, sa impartim cafelute, sa masuram pamantul cu pasi grabiti, sa tachinam lume, sa radem zgomotos, sa aruncam banii pe maruntisuri, sa stalcim cuvinte, sa criticam masti.
Ne place sa fim noi, sa aflam cine suntem, sa ne redescoperim.
Ne place sa ne redescoperim in fiecare bobita vecina de struguras din ciorchinele nostru gras si mereu zambim cand vedem intr un alt ciorchine total diferit, o bobita de culoarea noastra.
De ceva vreme imi curge mai multa viata prin vene..
Ochii-mi deseneaza mai multe tablouri
Gura se minuneaza ce poate grai...iar uneori cat de putin poate descrie din ce simte..
Miresmele noi imi inunda simturile,
Urechile aud culori.
Sunt dor de sinestezie si dorinta de nou redescoperit.
Sunt.
Nu stiu ce dar stiu ca sunt.
Am inceput sa-mi extind curiozitatea si setea spre culmi prapastioase.
Simt cu niste simturi noi, gandesc mai putin si zbor mai des.
Zambesc.
Zaaaaambeeeeeesc!
Si cred ca ..ma iubesc.
Nu sunt niste ganduri halucinante ale unui nebun ce s-a impiedicat de realitate si nu mai poate pleca mai departe.
Imi daruiesc ce-mi place.
Imi place ce daruiesc.
Si chiar daca nu pot sterge cu un burete raul din lume, macar am aprins o scanteie intr-o camera intunecata.
Si nu ai cum sa contesti ca nu ai vazut-o!
Stii de ce?
Pentru ca te-am simtit cum ai zambit.
Si cum zambesti din nou...
Si mi-e suficient.
Atat.

Îi încercui braţele nesăţios şi o strâng la pieptul meu. Caut să cuprind sub puterea braţelor mele frumuseţea ei, să desprind zâmbetul ei senin sub greutatea sărutului meu şi să beau pătimaş adâncul privirii ei. Vai! Dar cum oare aş putea? Cine-i acela care poate distruge albastrul cerului?


Încerc să-i strâng în braţe frumuseţea. Îmi scapă. Doar trupul ei rămâne stăpân mâinilor mele. Dezamăgit şi învins de oboseală, purced din nou pe drumul părăsit. 


Cum oare ar putea atinge trupul floarea pe care sufletul doar poate s-o atingă?


Rabindranath Tagore

Drum

Sunt eu si dansul meu ciudat

Alerg din om in om mereu 

Mai zabovesc cu timpul dat,

Ma caut-n toti, si sunt tot eu.

Pe potecute ratacite,sunt descult

si pietre, si nisip si iarba

Si brate largi deschise de la multi

gasit-am vreme pentru toti sa m-aiba..

Sunt coapta din iubirea vietii,

Dau multora sa bea din mine..

Si-ador mirosul diminetii

Ce creste zambetul din tine.

Deschide-mi ochii cand adorm!

Sunt curioasa ce-i cu mine

Vreau inca un unghi si inc-un somn,

Vegheaza-ma si-mi va fi bine.

Incep din nou acum sa cresc

Mi-arunc semintele spre soare,

Si gust din tot ce e lumesc

Caci sunt acum pe drumul mare..

Convoiul meu e de camile mute

Ce-si taraie cocosate neputinta

Conduse-s de un beduin, mai multe

si-s prea-nsetate s-arunce suferinta.

Si fiecare rataceste-n felul lui

Si-alege triburi ca traieste-n jungla,

Respecta legi de-a nimanui

Iar fericirea rade cum se-alunga.

Incuie-ti mintea cu minciuni frumoase,

Alunga-ti sufletul ca-i doar un prost,

Alearga dupa bani si case

Caci drumul tau oricum  i-un cost.

Ma duc pe potecuta asta noua!

Macar vad oameni ce zambesc

Caci ninge poate, tuna, ploua

Dar soarele tot il zaresc!

Ma caut-n toti si sunt tot eu,

Mai zabovesc cu timpul dat

Alerg din om in om, mereu

Sunt eu... si dansul meu ciudat.

Vanator de vise..

Dorinta asta nestavilita de a lasa, de a transmite ceva nu ma lasa sa dorm, nu ma lasa sa fiu..
Nu fac decat sa insir ganduri.
Le prind doua , trei din roiul ce mi se prelinge-n sange.
Le rumeg in tacere si  trag o linie.
_________________________
Multimea vida ...si un infinit..
de posibilati
Durere si eliberare.

Cum ar fi sa  strig gandurile, pe culori si ele sa-mi deseneze un tablou?
Dar ochii-mi nu au cuprins atatea nuante incat paleta   sa-mi fie intregita.
Si iar mintea ma sufoca,ma leaga la ochi,la maini si picioare.
Ii imprumut prea des  sfoara  fricii ...si plang apoi cand ,legata fedeles incerc sa-mi smulg calusul .
Gura mi-e inclestata de neincredere,ochii ii lipesc de pleoape si sper sa fie vis.

Nu sufar de nimic.
Nu mi-e rau.
Am o revolta in buricele degetelor.Si ma inteapa sa scriu, ma obliga sa zbier.
O fac mai des in ultima vreme dar nu reusesc ...

Nu-mi dau seama de ce mi-e sete sa-mi agat din ganduri aici.
Si o fac mereu.
Spontan.
Nu zic mai nimic.
Si o fac mereu.

Si desi nu-i nimic sub soare,mereu topai ca un copil cand  vad ca un alt suflet imi trece pragul.
Si-mi vede gandurile agatate, toate laolalta ca intr-un carusel.
Regaseste si din ale lui...asta  daca are rabdare sa mai deschida ochii.
E satul de termitele lui care-i rontaie seva necontenit,galagios..
Poate pleaca mai departe facandu-si o cruce mare.si razand....inca o nebuna.

Sunt nebuna care isi vaneaza ganduri.Le transforma in trofee.Le pune sus sa dea mereu cu ochii de ele.
Sa fie mandra de cum a crescut, sa nu mai ramana hipnotizata la un specimen ocrotit de lege...
Si legea societatii te impinge sa te lasi de vanat.
Sa devii vegetarian.
Sau sa-ti cresti propriile salbaticii.....ganduri domesticite.

Nevoie

E oare un altfel de primavara?
Sunt oare conectata cu ea intr-un mod magic,bizar?
De ce simt cum aripile-mi cresc?
Si le intind curajul spre namarginirea dorintelor, spre infinitul posibilitatilor, spre dulceata sperantelor.
As mai avea nevoie de atat de mult si de atat de putin....
Am nevoie...

Am nevoie.... de tine- sa ma strangi in brate si sa ma iubesti cum ai facut-o atatea alte vieti.

Am nevoie ... de sufletul meu geaman  sa vada ca suntem,sa vad ca sunt Eu.

Am nevoie.... de ochii calzi ai parintilor mei , sa laude cum am crescut si cum se implinesc prin mine.

   Am  nevoie  de strainii din jur ,sa-i recunosc de fiecare data in mine, in trecutul sau viitorul meu.
.

   De copilul ce sunt, de fuga mea nebuna , impiedicata-n campul cu flori varatice ..

    De cerul albastru ce-mi strajuieste visurile si le agata-n vazduh ca promisiuni, ca nori.

  De un vanticel plapand jucandu-se-n carliontii mei si suflandu-mi dor in aripile larg deschise

  .
 De soarele vietii mele, de lumina ce -mi picteaza ganduri.

 
 Am  nevoie  de oamenii din viata mea:

unii pasind grabiti, 
altii strividu-mi visuri
unii oblojindu-mi rani
 altii topaind trufas
unii umbra, langa mine
altii purici de iubire....

 Am nevoie  de  greseli,de durere,de suparare,de neputinta

     De credinta, de iubire,de bunatate

 De mine, de tine,de ei, de noi, de voi, de toti!

Am atata nevoie de tine viata!

Am nevoie de libertatea mea, am nevoie de mine!
Si de un zambet!

Si pot sa zic ca voi avea tot!

Cafea cu miros de dimineata

  Era o zi anosta de primavara sub un cer incert de zambitor.
Dezlipindu-se alene de culcusul care-i fusese straja viselor, peste noapte, se  indrepta catre bucatarie.
Cafeaua o astepta cuminte, ferecata in borcanul uitat de vreme.
Stia ca azi se va cufunda intr-o promisiune fierbinte de zi .Si nu se insela.
Simte cum degetele subtiri ii mangaiau peretii... curgea intr-o impleticire ciudata cu mireasma proprie, ea,cafeaua.
Respira nerabdatoare sa soarba prima gura.
-Cat de bine e!
Si-n spatele cuvintelor pe care tocmai le rostise spre propria-i uimire, statea imaginea mamei ei.
Zambitoare,cu ochii cuprinsi de speranta, privind inspre lumea in care o zamislise pe Ea.
Ii suna -n minte surasul cristalin ,usor povatuitor, mainile mereu moi si calde,glasul de o tonalitate hipnotizanta.
-E din cauza ca vine ziua  femeii....da mi-e dor de ea...si sorbind din cafea realiza ca -i lipseste ceva...
  
Zambea de una singura preparand potiunea secreta, a prieteniei ei ,cu mama.
Doi stropi de lamaie stoarsa, frisca , putina ciocolata amaruie deasupra rasa....si inchizand ochii , vizualizeaza surasul mamei in balconul de acasa , intr-o dimineata varateca.

-Ce bine ca ii vad saptamana viitoare!...si e multumita ca va atinge din nou ,cu veneratie temelia fiintei ei.

Vrea sa le multumeasca macar din priviri, sa le zica cat de mult ii iubeste si cat de norocoasa se simte cu ei.

Ei...niste oameni simpli, cuminti, cu frica lui Dumnezeu.

Ea, un suflet tanar ,zghihuit si habauc ,ce deschise niste ochi mari,sfredelitori si poarta o codita intortocheata de intrebari dupa ea.Mereu.
O copilarie calda, armonioasa si suport neintarziat in orice hotarare a  luat vreodata
E atat de mult...
E nespus de mult.
...pentru un copil ce inca a ramas copil.
Nu stie cat de mare a fost dragostea lor la inceput ,dar o vede de fiecare data in ochii tatalui ei...
Mereu in tachinarea usor intepatoare a mamei...
Ii iubeste mai mult cand ii vede harjonindu-se ca doi copii!
Si mai mult cand isi aminteste cum stateau toti cinci in sir indian sa deguste ce mai trebuie la ciorba....pentru ca mama nu-si mai dadea seama ce i -ar mai trebui..
Ciorbei...nu ei.
Ca ea, Mama avea totul.
Isi iubeste tatal care  face glume gen  " - si prietenul.. ce mai face?ai grija sa nu cada din pat?!  " si-l aude pe fundalul convorbirii ei, la telefon cu mama.
Isi iubeste mama care-l cearta incruntata sa lasa -se prostiile, facand abstractie ca fata e la celalat capat al aparatului.
Tatal , care-si petrecea in tinerete timpul jucand campionate de sah,rummy, carti , table , la care aveau obligatia de a participa si ea, si fratii ei.
Si se costuma in babuta cu batic si rochie spre amuzamentul intregii familii.
Mama, care desi nu uitase vreo secunda sa fie femeie, intotdeauna se lasa pe ultimul loc pentru ei.
Doi oameni care au renuntat la visele lor marete pentru a le implini si concretiza pe ale copiilor...mai multe si mai prapastioase...
Doi oameni care au lipit fiecare pana  cazuta de la aripile copiilor, si au oblojit orice zgaraietura mereu constienti ca va veni  ziua marelui Zbor.

Si de ce nu exista si o zi a parintilor?
Sau poate nu stie ea de existenta ei.
......Oricum nu are nevoie de o zi anume sa -si dea seama cat de mult inseamna pentru ea.
Zambeste cum lacrimile-i se scurg pe obraz...dorul e ceva ciudat, misterios si frumos.
Nu stii ce simti: tristete, recunostinta, fericire, regret
E un mix bun oricum ;
asa cum si ea a iesit un mix bun.
A luat ce e mai bun din ambele adn-uri.Le-a impleticit, s-a jucat cu ele , a adunat si ea un pic de spicey propriu si a luat-o la goana.
O goana atat de nebuna ca nu se mai regaseste pe ea insasi decat in chestii de copil.
In chestii pe care o fac sa devina perpetuum a lor.
A lor fiica.
         Speranta.
        Uimire.
       Frica.
     Durere.
   Iubire.
Viata.

Se simte atat de mult si insa atat de putin...
Un lucru stie sigur: E iubire!
E iubirea parintilor vietii ei, e cafeaua ce o soarbe pe balcon.
Cu tatal ei la tigara..
...
cu ea privindu-si radacinile
...
si cu mama ce-l cearta dragastos:
"-Iar ai venit sa ma afumi?"

.

Doi ...doua

Doua vorbe sa-ti mai spun,

Doua lacrimi sa iti stergi

doua poze si-un album

Doua drumuri ca s-alegi

Doua visuri si un cum,

Doua snururi sa le legi...

Doi de doi si-o zi fierbinte,

doi copii s-alerge-n cale

doi iubiti cu juraminte

doi copaci cu frunze late

Doi batrani sa vanda minte,

doi prieteni si o carte.

Doua vieti schitate-n vise,

Doi copii ce vand iubire,

Doua cai cu mii de mize,

Doi ce lupta-n zamislire,

Doua suflete cu crize,

Doi dorindu-si fericire.

Doi ce si-au gasit o cale

Doua suflete pereche

Doi gandind la scala mare,

Doua noi si una veche.

Doi cu suflet si cu sare

Doua doruri pe perete.

ABC..dar

A   azi..vom face un joc
B   bine ai venit,copile!
C   ce nerabdator, imi esti  :)
D   dorinta ta, i-acum in file.
E    esti paznic de taine ceresti,
F    furi soarele pe-ascuns, cu mine,
G   ghicesti din ce in ce mai des
H   hai, hai sa facem bine!
I     indicii multe chiar nu am
J     joci jocul vietii in tacere.
K    kile de stele ai in plan,
L     lumii lumesti, ii lasi avere...
M    minune cu ochii insetati
N    nu te grabi, mai stai cu mine!
O    oceane de trairi inhati
P     plutind asa-n nestire.
R     razi acum, mereu-mi zambesti
S     soarele tau din cer nu piere!
S     si e asa caci cuceresti
T     taramuri calde, in tacere.
T     ti-as darui din mine-acum, pe loc
U     un univers de lucruri bune;
V     vreau sa-mi gasesc si eu un joc,
X     X-uri bifate doar de mine...
Z      zadarnic sper, sunt inca FOC....






                                                             copilului inchis in tine,zambeste-i des si nu uita:
                                                             ca tot tu esti, si o stii  prea bine!

DIALOG

De ce imi taci? vorbeste-acum!
El tace..numara din ganduri
Tu ma auzi? sunt iarasi scrum...
Si tot ce faci tu e ... sa murmuri!

                                                                  Sunt langa tine, draga mea
                                                     sunt vantul ce-ti rasfira visuri
                                                     sunt insa si povara ta...
                                                     Vreau viata sa-ti respire fluturi!

Tu nu-ntelegi c-as alerga desculta,
ca noaptea ti-as aprinde stele?
numai sa NU!...sa nu fiu muta,
topeste-te-n bratele mele! 
                                                   El, el...zambeste trist
                                                   O strange-n brate  cu putere
                                                   E un strain, e un artist
                                                   Doar ea-i alina din durere..

Cum sa-ti rostesc eu tot ce simt
Caci de iubit ma-nnebunesc..
Nu simt ca sunt,de pe Pamant
Esti curcubeul meu lumesc! 
                                                 Si ea il simte,il cunoaste
                                                 ca s-au iubit de=atatea vieti
                                                 Doar ca o doare cum se naste,
                                                 O arde sufletul in nopti!
Si uneori uraste luna
uraste faptul ca-i altfel
ar vrea doar sa culeaga roua
sa-i dea si lui, sa soarba El.
                                                 Vino iubire,suflete batran
                                                  Si  joaca-te cu tancul tau
                                                  dai sarutare si alint
                                                  la piept ascunde-l de vreun rau..

Suflete, al meu cat infloresti de tare
si eu ma sting,mereu ma sec
O sa razbim,trecem si-o mare
si plaja ta, tot o s-o merg!

                                                    Hai, da-ma-n leagan,
                                                    Lasa-ma s-alerg mereu-n nestire!
                                                    Esti fericire, suflet geaman....
                                                    Pe veci ne daruim iubire!

Privesc apusul ce li-i ramasag
Si Soarele ce i-a adus gramada,
EL...a ei comoara din sirag,
Si EA a vietii lui, mai dulce nada.

                                         
                                             


                             

Gand razlet

doi ganditori, cu doua ganduri ganditu-s-ar sa se gandeasca
si multe ganduri se gandira la ganditor sa se iveasca...