Nevoie

E oare un altfel de primavara?
Sunt oare conectata cu ea intr-un mod magic,bizar?
De ce simt cum aripile-mi cresc?
Si le intind curajul spre namarginirea dorintelor, spre infinitul posibilitatilor, spre dulceata sperantelor.
As mai avea nevoie de atat de mult si de atat de putin....
Am nevoie...

Am nevoie.... de tine- sa ma strangi in brate si sa ma iubesti cum ai facut-o atatea alte vieti.

Am nevoie ... de sufletul meu geaman  sa vada ca suntem,sa vad ca sunt Eu.

Am nevoie.... de ochii calzi ai parintilor mei , sa laude cum am crescut si cum se implinesc prin mine.

   Am  nevoie  de strainii din jur ,sa-i recunosc de fiecare data in mine, in trecutul sau viitorul meu.
.

   De copilul ce sunt, de fuga mea nebuna , impiedicata-n campul cu flori varatice ..

    De cerul albastru ce-mi strajuieste visurile si le agata-n vazduh ca promisiuni, ca nori.

  De un vanticel plapand jucandu-se-n carliontii mei si suflandu-mi dor in aripile larg deschise

  .
 De soarele vietii mele, de lumina ce -mi picteaza ganduri.

 
 Am  nevoie  de oamenii din viata mea:

unii pasind grabiti, 
altii strividu-mi visuri
unii oblojindu-mi rani
 altii topaind trufas
unii umbra, langa mine
altii purici de iubire....

 Am nevoie  de  greseli,de durere,de suparare,de neputinta

     De credinta, de iubire,de bunatate

 De mine, de tine,de ei, de noi, de voi, de toti!

Am atata nevoie de tine viata!

Am nevoie de libertatea mea, am nevoie de mine!
Si de un zambet!

Si pot sa zic ca voi avea tot!