Vant in plete

      Daca ne-am asculta si ne-am privi putin...

          Daca am simti vantul din plete,si am vedea  cat de putin am inceput sa vedem..

    Nu ar mai conta ,caci pur si simplu  am fi.

      Si cati ani trebuie sa existi inainte ?

cate luni,ore,minute

       ca sa-ti poti permite sa fii liber?

Cat pana la a fi visator

si increzator,tolanit intr-un camp ,

     ascultand  doar linistea si pe tine cum iti canti in suflet ?

                                                             Cate drumuri sa strabati
                                                             pana la oprirea cea dulce,
                                                  unde sa poti dormi sub cerul de vara,
                                                         sa canti si sa desenezi molcom 
                                                               nori ,sperante si visuri?

                                           De cate ori sa mori si sa invii asteptand un glas cald,
                                         care sa-ti spele fiinta cu valuri racoroase si primitoare,
                                                 cati oameni sa imbratisezi si sa bati
                                                   pana sa -ti simti imbratisarea ta?

                                                 Si apoi sa fii tu cu tine,cu el si cu totul acolo?
                                                              Prezent in viitor si in trecut,
                                                               cu ochii deschisi si visand
                                                            sa fii tu atat de liber si linistit,
                                                                 precum vantul din plete?

                                                            Sa fii una cu tot ce te inconjoara .
                                                   Cu munti si ape,cu piedici ,scari si trepte.
                                 Cu vai adanci din care sa te poti ridica triumfator mereu,mereu?

                                                         si sa-ti curga atata libertate
                                                prin vene incat sa transpiri de fericire
                                    Si sa dai zambete colorate asa ca intreaga ta fiinta?

Stii?

Fii doar vant.

Cald,calator prin ceruri multe,

multumit in imbratisarea celor dragi,

si jucaus prin toate pletele pe care ti le-ai dorit vreodata sa le ai.

Dupa care sa te intorci la casa ta,

la culoarea ta,

la pofta ta

La dorinta ta de a trai.

Si a muri

in acelasi timp.

                                                       fotografii - Julia Trotti