Acum ceva zile am vazut o postare pe un blogul http://krisbasan.blogspot.com/2011/12/cine-santem- despre-puterea-trupului-gol.html, ce canta oda ,prin imagini si citate goliciunii trupesti. Am zambit si m-am simtit mandra ca inca mai exista oameni care inca mai vad esenta si nu trivialitate in povestea spusa de natural,de ludic. Hainele au aparut initial sa ne incalzeasca,ulterior, devenind necesitate , au trebuit sa evolueze si ele o data cu noi si sa ne redea individualitatea launtrica .Cine suntem? Cine suntem? Nici noi nu stim...dar ce stim, am dori sa fie remarcat, observat, laudat si recunoscut. Si asa am inceput sa completam prin costume, mastile pe care am fost nevoiti sa le purtam cand ne-am pierdut identitatea . Ideea e ca nici ratacita nu e saraca.Am aruncat-o departe de tot, nestiind ca ne bantuie ca un bumerang ce se-ntoarce infuriat sa taie orice urma de minciuna. Ne-am acoperit corpul si pierdut demnitatea,ne-am adaugat scuturi si am devenit mai vulnerabili. De ce oare sunt atat de rusinati oamenii cand trebuie sa se dezbrace? oare pentru ca si dau seama ca fara costumul asortat masca le va pica instantaneu? Cum sa nu fii trist daca nu esti in stare sa te iubesti pentru ce esti? Cum sa impui respect daca esti atat de dezgustat de propria-ti persoana incat cumperi iluzia altor persoane, diametral opuse simtamintelor tale,pe care oricum le repudiezi continuu? Traim intr-o societate in care totul e pe dos......suntem ambalaje mergatoare, fara de vreun continut, intr-o continua deteriorare si lupta in a ne asigura cel mai scump invelis ,,, cel mai deocheat si mai vulgar. Hainele ar trebui sa ne ocroteasca trupul si nu sa ni-l schimonoseasca si sa ne goneasca sufletul prin odai umede si reci. Haina nu face omul, doar il scoate in lume. Ma gandeam candva ca straiul de sarbatoare a fost inventat ca sa denote impartasirea,apartententa oamenilor la starea sufleteasca a celor dragi, dand prilejul in acelasi timp sa fii tu insuti , dar parte din marele intreg. O chestie ce tine de o anume constienta dar si modestie concomitent. E justa dorinta de a-ti pune amprenta si cum noi oamenii suntem atat de diferiti, logic ca au aparut mode.Le-am si nuantat in maniera personala, dovedindu-ne inca o data iventivitatea specific umana. Si pentru unii dintre noi ,hainele completeaza limbajul.Il fac mai clar,mai usor,mai curat caci intelegi individualitatea si unicitatea omului de langa. Dar de indata ce a aparut trufia, mandria, invidia,gelozia,frica..totul a denaturat. Au inceput discriminarile. Si a inceput lupta de etalare. E omiprezenta: mall -uri,cinema,strada, birouri, restaurante, cafenele,cluburi. E o moda in sine sa fii la moda, sa sochezi, sa epatezi. Inca din fasa ne trezim cu stigmata,cu obligatia de a face parte din turma behaitoare si rumeganda de fast food , fashionizata groteasc in smenari sau pitipoance botoxate pana-n maduva betelor. Mai grav e ca sunt desacralizate pana si locurile in care nu ar trebui sa fii costumat decat pentru a evidentia ca te integrezi in actiunile specifice unui loc ,care ar trebui sa te construiasca : scoli, biserici,teatre.. Si limpezirea asta de ape tulburi se revarsa peste tineri cel mai mult. Ii manipuleaza si le atenueaza orice urma revolutionara de Eu Autentic. Le reduce lumea la o jungla unde trebuie sa fii singurul Tarzan care stie sa vaneze tot ce misca . Devenim usor o specie inferioara animalelor, prin artificiile astea elaborate de mintile "forte" ale planetei. Animalele, in toata goliciunea trupeasca ale rasei lor, ele se nasc egale. Si atitudinea,experienta,tenacitatea castiga voturi, creeaza cai, drumuri glorioase Nu insa si la noi Aduna multe etichete, Multe manusi dighisite sugubat,masti colorate si costume de scena. Arunca demnitatea. si gataaaaaaaaaaaa! Fugi in lume sa-ti umpli desaga roasa de invidie... Ma bucur nespus ca lumea totusi se schimba. Ca-si sadeste in ambalajul ala trist si gol intrebari, ca la insistentele mamei,iubitei,prietenilor sau cuiva drag mai rade din fatetele diamantului fals ce se lauda ca e. Incet ne trezim. Incet se revine la simplu. La comoditatea unor jeansi cu tenisi si tricou. La o plimbare pe dealul pe care copil fiind,alerga dezgolit si se invelea cu padurea. Cu simfonia ei de fundal,cu mirosul aromat de pin si flori si verde. Cu soarele fierbinte si roua din iarba. Atunci nu ar fi fost rusinat deloc....ar fi stat dezgolit ,intins in iarba si ar fi fost El ,mai mult decat daca si -ar purta toate hainele din dulap deodata.
ai buzele cusute cu gerul de maine si-ti porti crucea grea pe aripile-ti arse golgota din oameni se-ascunde in tine si sufletele toate se-mping in grimase stai straja ...cu inima -n trac nerabdatoare-i mereu patima-n tine! si canti un prezent mereu efemer ca vrei sa sculptezi tot raul din bine. zideste-n in pomul vietii un crampei de dorinta ca rasunetul timpului ce-ti surade nu-i mut si canti zambete, le agati in fiinta sa zburde nebune -n vant, de demult. nu mai auzi.... ca vrei sa fii si nu mai crezi... ca vrei sa simti. esti unul singur si sute de mii dar stii ca esti Tu si -acum nu mai minti...
Postări
