Nu mai respiri.
Nu mai existi.
Analizezi si-ti gonesti trasura de intrebari pe alei nemaiumblate.
Te mai opresti din cand in cand mirat de griurile ce ti se astern ursuze la picioare.
Dar daca si asa totul e fie alb,fie negru, macar schimba-ti unghiul din care privesti.
E alb.
E negru.
E alb si negru cu povesti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu