miercuri, 22 ianuarie 2014

Gand alb



                                                 Noell  S.Oszvald
Alb.
Lumina.
Iar tu, agatat intr-o hipnoza confuza, dar confortabila.
Gust de schimbare, emotie, nerabdare...

Milioane de cuvinte curgande mental, dar amortite, nearticulate ce zac intr-un colt de gat, asteptand sa iasa pe furis,asa cum le place lor: in grupuri grupulete .
Sa se reverse peste lume ,ignorand toate zidurile ei, toate fatetele, toate eu-rile si tu-urile cocotate ignorante pe fiecare din noi ,in tacere...
  Poate prea mult idealism strica.
Poate ne punem prea multe sperante in altii, poate alimentam prea multe asteptari si dorindu-ne atat de mult sa devina realitate toate planurile noastre mentale, uitam sa mai traim ,sa mai simtim , sa ne mai bucuram.

Ramai ancorat in adevaruri universale pe care ti le doresti puse in practica si uiti sa mai traiesti dupa regulile unei civilizatii grabite,fugande, aberanta uneori.

Iar Doamne,totul zboara, se topeste, se duce, se transforma, ia forme si grotescuri atat de revoltatoare, atat de accelerate incat nu mai stii nimic.
Nici ce vrei ,nici cine esti, nici ce se intampla.

Am devenit incet cu totii niste orbi, niste nebuni, care fug si nu stiu motivul.
Sau o fac din inertie, dupa turma  ca na, unde-s multi puterea creste...
Uitam de valorile profunde, de radacinile noastre negandu-ne apartenenta la ce e frumos si autentic romanesc.
Ne uitam parintii,bunicii, Dumnezeul, uitam tot ce ne-a facut sa devenim ce suntem acum.
Ne batem cu pumnul in piept ca suntem cei mai buni,cei mai destepti,cei mai fericiti si cand ajungem acasa ne simtim pierduti.

Totul ni se pare demodat, plictisitor din patratica noastra mica din care nu avem curaj sa pasim nici macar o secunda.

E confortabil sa  fii impins din spate, e confortabil sa nu iesi din tipare si sa traiesti viata pe care ti-o sugereaza asa zisii prieteni si apropiati.
Faci o scoala, iti iei un job, te casatoresti, faci un credit cu care te vinzi pe viata, torni doi copii si alergi, alergi,alergi,alergi pana pierzi si ultima suflare.
  Unii se trezesc si se intreaba unde s-au pierdut?
Ce s-a ales de copilul ala visator care dorea sa cucereasca lumea?
Intre timp s-a petrecut ceva simplu: VIATA

 Eu zic sa fim noi sinceri cu noi insine, macar 5 minute pe zi.
 Sa-ti pui simplu intrebarea:
 Ce am facut  azi pentru visul meu,viata mea ?
 Tacere...

 Alb.
 Lumina.
 Iar tu, agatat intr-o hipnoza confuza, dar confortabila.
 Gust de schimbare, emotie, nerabdare...

                                                   Erkan Karaca