Satul sa fii oricine, sa joci diverse jocuri de societate perfide si pline de interesuri ascunse ,satul de lumina unor reflectoare care valorifica umbrele unui sine trist si bolnav de scenarita acuta ,te trezesti cu intrebari ciudate in tine.
Daca ti ai spune ca poti vedea omul din tine ?
Sa il vezi timid cum sta dupa colt , retras si te priveste uimit.
Nu poate intelege cum de e observat si cum de ii este permis sa infloreasca.
sa infloreasca zambet pur ,sincer si intreg...
sa fie tot ce ar fi putut fi vreodata ,dar nu a avut curaj ,din frica de a nu fi putut atinge perfectiunea care sa te satisfaca pe tine si pe ego-ul tau.
Mult prea multe vine cocotate-n amagiri fierbante, mult prea multe obligatii si prea putine dorinte implinite.
Vocile lui date pe mut, tipete fara glas, plans fara de lacrimi, toate napadindu-te si nelasandu-te sa respiri liber,aer curat de posibilitati.
Aer curat de Tine.
Repeta dupa mine: " Sunt liber!"
Inca o data
Si inca o data.
Acum trage o linie si crede tot ce simti.
Dintre toti oamenii din tine, pe care ai avut ocazia sa-i cunosti ,cel de azi parca simte mai mult,creste mai mult,iubeste mai mult,viseaza, zboara ,traieste..
E maturitatea constientizarii si schimbarea care se trezeste in tine, sa trezeasca in jur.
Sau poate nu-i numic.
Poate niste ganduri fugare care te matura .
Poate esti tu ,cu tine si oglinda din fata.
si totusi ...
cine e cel din oglinda?
Postări
