Gura-mi prea plina de vorbe, ce nu zic nimic, ar trebui din cand in cand sa taca. Sa ascunda munti de intrebari, sa alunge ganduri spalate-n murdaria lumii. Poate ar trebui doar sa deschidem ochii larg. Toti ochii nostri. Si sa contemplam . Sa descretim fruntile si sa-i cascam pe ei, ochii , mari pana in suflet si inapoi... Sa ascultam povesti cantate de voci nemaiauzite si vesnic familiare. Povesti cu pagini arse de vreme ce ni se agata de vise si ciugulesc din ele. Azi reduc totul la simplul ala natural si intortocheat in sinceritatea lui. NU....nu mai am cuvinte ....nu se mai leaga intre ele... sunt toate ochi aruncati in vazduhul instelat. Nu mai arunc cuvinte azi...ca-s niste navoade goale si rupte din care pestii pleaca fara a se mai uita inapoi....vreodata. Ochi de poveste,poveste de ochi...
Azi sunt fericita. Fericita sunt din fire... ca stiu ce am,simt ce fac si nu ma prefac. E o simpla marturie a unei constientizari subliminale ce creste in mine si-mi sufla in aripi. Stiu sa zbor. sa rad, sa plang. sa tip si sa ascult muta de uimire, sa inteleg, sa am rabdare, sa accept si sa nu fug , sa am curajul sa fiu Eu si sa vad individualitatea din fiecare dintre noi.. Curios! simt nevoia sa fac un bilant....al acestei zile, al acestui lant de senzatii ce mi s-au cuibarit ciudat de profund in suflet. Azi m-am simtit ... Copil.....caci mama m-a alintat la telefon asa incat am simtit-o cum ma strange in brate,si cum ma saruta pe crestet ca-n noptile mele grele.. Nepoata....prin ochii bunicilor prietenei mele, prin grija lor si cuvintele care-ti vindeau sarade ale vietii... Prietena....prin ochii unor suflete care prin naturaletea lor te fac sa razi cu lacrimi, sa te vezi atat de mult in ei incat sa multumesti cerului ca ti-a agatat in spate un card de ingeri terestri... Iubita....... prin liberatea de a-ti acorda o zi fara cel ce te intregeste,dar atat de prezent in a se bucura si el cu tine, prin tine. Si cum sa nu zburzi cu toata fiinta ta, cum sa nu vezi lumea dintr-un alt unghi? Cum sa nu faci abstractie de rau, ura, nepasare cand te inconjori cu ce esti, cand stii sa te bucuri de lucruri simple? O ploaie mohorata,care te picura-n urechi rece si umeda si te spala de ganduri. Trei oite care -ti taie calea bezmetice grabindu-se sa rumege din iarba cruda de peste drum.. Niste masini cu numere hilare doar in viziunea ta de ghidus pus pe sotii Copacei infloriti si mandri de ce sunt ei,sublimi prin simplitatea lor... Si oameni frumosi...atat de frumosi pe dinauntru incat nu te mai saturi sa-i asculti, nu te saturi sa-i savurezi. nu te saturi sa-i vezi cum infloresc in prezenta ta. Si sa zambesti. Muuuuuult. Sa fii TU.Sa te accepti asa frumos cum esti! Sunt recunoscatoare pentru azi. Pt tot. Sunt o norocoasa... Si nu....nu am innebunit! :)
Cum te-as lasa din gandit?Cum te-as opri? Peretii odaii din tine sunt mai sufocanti ca oricand si gandurile -ti sunt atarnate haotic in niste, cuie ruginite si ude.II simt cum cad pe mine ,cum ma comprima.. De parca nu mi-ar fi suficienta propria-mi tortura.. Sudoarea egoului-si picura amarul pe calea pasilor tai. Si te intrebi, cand ai devenit un desert atat de arid, cu dune rascolite de furtuni si rictusuri. Te intrebi singur. Raspunsuri ai o mie. Explicatii argumentative o mie .O, mie! o...Tie! Oda tuturor.Scuze peste scuze, mincini ambalate in adevaruri perfide cu care te amagesti ca un natang. Esti un expert in a lua totul la bani marunti. Ca te targuiesti pestin mereu.Nu aceepti credite.Totul e faptic.Totul e cantitativ. Aduni toate cunostintele tale,le inmultesti cu experienta, calculezi probabiltati si cand tragi linia te alegi cu o multime vida. Te arde neputinta, urasti izolarea,dispretuiesti ca esti atat de mic. Te simti un nimic. Poate ca si esti. Da, un nimic. Un nimic din ce ai fost creat sa fii, un nimic din ce ai vrea sa fii, un nimic perisabil care nu reuseste sa nuanteze nici macar sangele din propriile-i vene. Arunci ganduri. Bune , rele. Se intorc spre tine ca un bumerang vindecativ. Si-ti smulg din tample toate regretele, toate indoielile, toate reprosurile, toate argumentele pe care mintea ta bolnava si le scurma in tacerea maturitatii tale.Pretinse. Pretinse , da. Ca daca ai fi matur le -ai lasa din zburde nebune, le-ai pune pe silent, pedepsindu-le sa nu se mai uite in seara asta la televizor. Ca si asa a trecut de mult ora de somn a copiilor. Si nu...gandurile altora nu ai cum le opri,asa cum nici proprile-ti martoage nu stau cuminti cand le biciui nemilos. Si tu vezi, si stii ca mai au o suflare doar.Si le gonesti ,le trezesti icnetul ala isteric ,ala care nu te lasa sa dormi, nu te lasa sa traiesti, nu te lasa sa fii.. De ce te chinui?De ce victimizezi? Zi-mi! Spune-mi cum te-as lasa din gandit?! Cum, cum te-as face sa FII?
Sunt sunete care-ti cresc parca in vene si se ramifica adanc intr-o inima curata si cautanda de dor,fericire si tristete deopotriva. Iti rascolesc o madrie incununata cu laurii strabunilor si fericirea apartenentei unui grup,unei miscari comune si rezonante deopotriva. Pentru ca atunci cand esti confuz,ratacit si impletit in tesatura vietii asa cum o traim noi azi,astepti flamand un semn, ceva care sa-ti redea identitatea renegata de oameni perfizi . Si patesti asa ca mine...gandurile se indeparteaza intr-o transhumanta benevola,ignora liniaritatea timpului si dogmele cu care ai fost impanat si-ti evidentiaza adevarurile pe care nu le-ai uitat vreodata. Adevaruri care te lasa sa zburzi pe campurile primavaratice ale fiintei tale, care te indeamna sa inoti in eul tau launtric, in care nu ajungeai decat intr-o vesta ingusta de salvare si in care te simteai claustrofob. Si nu te mai simti o creatura nenorocita de soarta, hidoasa si speriata pana si de propria umbra pentru ca incepi in sfarsit sa intelegi ca diferit e frumos, ciudat e interesant, nebun e profund. Deschide ochii. Auzi? Cata frumusete danseaza in tine, cata seninatate clipeste in ochii-ti atintiti spre orizont, cat curaj e intr-un suflet de romanas. E frumos tare sentimentul de patriotism...e normal sa fii mandru ca fiinta ta s-a zidit pe temelia inventivitatii si caldurii sufletesti a unor oameni drepti,muncitori si curajosi. Suntem un cocktail interesant de masculinitate si feminitate veritabila. Iar sunetele, sunetele ce ne amintesc de ce am fost candva nu fac decat sa ne arate ca am mostenit totul.... suntem oda lor. Si sufletul asta, cat e de nebun in frumusetea lui incat te face sa tremuri, sa-ti ramana emotiile in gat si sa nu mai stii sa vorbesti la simplul auz al unui suflat prin ceva? Doar un suflet de roman ar putea crea ceva care sa loveasca direct in radacinile tale,sa rascoleasca amintiri,sa creioneze istorie, sa fie mereu atat de autentic, autohton si modern desi e ceva profund traditional. Pentru ca stim ,dar nu ne mai amintim. Simtim, dar nu mai recunoastem. Am fost,suntem si mereu vom fi dacii de odinioara,oamenii aceia care acceptau in totalitate ,venerau si fructificau fiinta lor launtrica. Si cum e mai frumos sa multumim decat aducandu-ne si noi, aportul sufletelor noastre minunate,unice... Nu uita sa fii tu. Nu uita sa iubesti. E cuvantul care uneste,creste , daruieste, salveaza,usureaza, elibereaza! Si fii mandru! Ca esti Roman! e povestea pe care mi-a declansat-o acest om, aceste sunete, la o ora tarzie . e zambetul meu de azi. recunostinta mea ca traiesc, experimentez, savurez. Si....SUNT.
Pe om nu-l face nici haina,nici casa, masina nici jobul nici ura nici masca,minciuna nimic din fals deloc parvenit ci doar continutul si un pic inedit. In caz ca-ti ametesti neuronul ratacit in cautare de impopotanari scumpe si absurde pentru una bucata corp de jivina, nu uita ca nici toti banii din lume nu cumpara calitatea de a fi OM. Degeaba te-a inzestrat Doamne-Doamne cu un corp frumos, trasaturi delicate sau interesante daca tu iti bati joc de tot si le porti ostentativ, ca pe niste podoabe supradimensionate ca pret. Grotescul face casa buna cu animalul, cu subdezvoltatul ,in orice caz nu cu eleganta, bunul gust si sofisticatul. Si mai nou simplitatea si capacitatea de a fi tu insuti e ultima tendinta in a fi sofisticat. Probabil nu ai nici cea mai vaga idee despre ce vorbesc.Probabil iti par o persoana plina de ea, neinteresanta si invidioasa. Si stiu ca nu ma vezi, stiu ca nu exist , ca sunt un fel de ceva invizibil, insignificant pe care-ti arunci ochii doar daca vrei sa te amuzi, uitandu-te la mine de la etajul 13 ca la o furnica pe care urmeaza sa o strivesti cu ignoranta ta de parvenit social sau de copil de bani gata. Nu te invidiez pentru ce ai. Materialul nu e un subiect atat de vital mie. Nu sunt perfida sa afirm ca nu am nevoie si eu de un minimum de chestii, ca nu sunt selectiva in a-mi cheltui banii pe care-i castig. Da... in ochii tai am un job probabil, sub demnitatea ta de mascul alfa al societatii. Castig probabil atat cat cheltui tu pe inghetata, sau pe semintele pe care le mananci la fel ca predecesorii rasei tale de pur sange...scuipandu-le cojile. Ideea e ca nu ma vand, nu vand pe nimeni, nu vand gogosi de ciocolata umplute cu manipulare. Tu esti un maestru. Un guru al imprastierii besinilor sociale. Zgomotoase,puturoase si perfect elocvente pentru a sugera ca te hranesti cu ce e mai toxic mintii si sufletului pe lumea asta. La modul ca daca tot ai descoperit ca le ai undeva, ratacite prin trofeul asta de corp, pe care-l posezi cu mandria unui babuin, ar fi cazul sa ti le asfixiezi de tot. Daca ai bani....nu ai nevoie de minte. Cumperi iluzia uneia. De suflet nici atat....ca ai tot ce trebuie....impresionezi prin bolidul personal, hainele de firma, operatiile estetice facute la medici care-ti vand iluzia unei frumuseti naturale. Nu am nimic cu cei bogati. Unii au muncit pentru ce au. Unii inca mai sunt oameni. Si poate ca sunt frumosi fizic,dar cand deschid gura si-i auzi,iar apoi vezi cum ajuta lumea devin mult mai frumosi. Dar sunt animale pe cale de disparitie. Iar oamenii simpli nu mai exista.S-au imputinat. Ca lumea sufera de boala posesiunii materiale, a vietii luxoase, a visului ambalat frumos si legat cu funda rosie, al unui Dumnezeu in devenire. Toata lumea e cufundata intr-o utopie extraordinar de minutios realizata. Nu dormi pe tine...ca ai sa adormi! zicea o cunostinta :) Dar lumea doarme dusa....si nu mai vede nimic din veritabil, nimic din frumos. Femeile au azi deviza.: "Life in plastic is fantastic!" Barbatii sunt papusi Kent umane, cu minte cat un bob de mustar , huliganeala unui smecher de Ferentari si fitele unui castigator de Oscar. Nu degeaba numai la romani gasesti " shaorma cu de toate" Iar tinerii, viitorul tarii sunt fie spalati total pe creier, fie innecati in indiferenta aprecierii celor ce scriu astazi legea. Legea banului , sinonima cu legea junglei . Promovam superficialitatea. Ai vreun talent? Daca nu apari la Acces direct, stirile de la ora 5 sau mai stiu eu ce emisiune de prostitutie in direct....ne lasi pe toti rece. Noi vrem paine si circ. Asa ca, baga-ti undeva "talentul " tau...metamorfozeaza-te usor in Bianca Dragusanu, sau roaga-l pe Virinel sa te ia de soata si vei fi norocoasa actrita a propriei vieti. Si chiar nu trebuie sa cauti un pestisor de aur sau vreun duh fermecat sa devii Cineva...uita-te bine pe langa tine .... cine are nevoie de corpul tau pe post de bibelou portabil? Iar voi baieti.. daca nu sunteti fiul cuiva influent, care a furat mult la viata lui.....Ghinion fantastic! va trebui sa furati voi insiva, sa faceti trafic de carne vie, sa pupati multe posterioare fine si acoperite cu material de firma ca sa prindeti niscava firmituri din ciolanul ala mare. Va uram mult succes, dragii si dragele noastre!! Mai e o varianta ...dar nu-i deloc in lumina reflectoarelor :) Stiti ce e aia munca cinstita? Nu am vrut sa va ofensez,scuze.... Dar aia simplitate? nici asta? hmmmmm atunci fiti voi insiva si impacati cu voi...nu o sa fiti bogati dar macar va bucurati din inima de chestiile simple. A....nu mai stiti care sunteti voi , ca ati schimbat prea multe masti.. si suna anost tare, stiu. OK! Succesuri, atunci ;) !!!
Ii ploua-n urechi si-i picura-n sange durerea nebuna i se ascunde in minte mirosul de umed se catara in brate si griuri absurde se-aduna flamande. E doar ea..cu ploaia Ii spala din ganduri,ii coase din vise, O stoarce de viata,o face fierbinte. Alearga -n continuu, sa-mbratiseze fiinta pe dealul copilului ascuns in cotloane. arunca cu pietre-n hulubii obraznici ce-i giugulesc in nestire din sufletu-i crud. Un joc de alb si verde cu griuri zalude ii strajuie pasii grabiti sa muste din prund. E-n hora sperantei,a vietii, a iubirii Iar vocile rele,ura si frica dispar. E-o fata nebuna,dansand in cuvinte E sora cu ploaia si ploua si-n ea. Deliei, cu mult drag. Gata mi-am facut tema! :)
Amiaza... zbor de randunele, ascuns in dorinta tacut si lasciv un pic obsesiv. zambesti spre noaptea din tine si stelele picura crezuri de o viata. Si ce mai zbor? Ce mai ciripit de visuri zvacneste din adanc? te cuibaresti in stolul tau si tai vazduhul in culori...
Postări
