Albastru de pamant

sunt albastrul din lume si o stiu sigur.
sunt cer senin de vara cu nori pufosi agatati ca niste sperante topaitoare in suflet

sunt marea ce-ti spala picioarele obosite de atata alergatura dupa tine insuti

sunt turcoaz nebun aruncat pe un vis de vara, intr-o palarie ce-mi ascunde privirea, de indiscreti

sunt caldura unui inghet si calmul unui rece care-ti deseneaza o liniste profunda

sunt distanta de stele,drum intre civilizatii, ce cauta  raspunsuri prin  stele indepartate

sunt leganat de viitor,si vant de suflat in aripi

sunt poarta spre cunoastere,drumul descris de toti pasii tematori din lume

si poate ca sunt doar o pictura abstracta aruncata pe o panza, satula de faptul ca nu e inteleasa,bantuita mereu de unghiuri si curbe care-i obtureaza viziunea naiva

 iar  daca sunt zile cand sunt albastru fara de culoare,cand plutesc asa ca o boare ca de vis
atunci ma las prada visului frumos si-l traiesc cu toata fiinta mea

cum sa nu fii albastru,frematator,tremurand, sperand?
sunt tot numai albastru
Albastru de pamant.