Libertatea

Ajungem intr-un mod sau altul Aici.
Poate ca ne programam exact momentul sosirii, locul, modul,oamenii pe care -i vedem prima data.
Sau poate nu...poate totul e dintr-o coincidenta atat de straniu elaborata incat sa se acorde perfect cu mecanismul urias ,sufocat de nenumarate rotite.De fapt nu are logica ca totul sa existe la intamplarea, nu?
     Un lucru il simtim inca din fasa.Si izvoraste dintr-o chestie numita generic SUFLET.
Cu totii simtim nevoia de LIBERTATE.
E partea a doua ca in existenta noastra cotidiana a devenit doar un concept, nicidecum o realitate.
Putini mai stiu ce inseamna de fapt.Azi e perceputa ca si curaj.Trebuie sa ai curaj sa fii tu, sa nu dai explicatii pentru cum te comporti, sa  nu te scuzi la infinit gandindu-te : " daca le zic asta ce-or crede oare de mine? o sa zica ca sunt nebun! "
      Ideea e ca reprimandu-ti ce esti, purtand numai masti si manusi  cu oamenii, de parca ar fi din portelan , nu faci dacat sa ti bati singur singurel zabrele umbroase si reci ...si te izolezi atat de tare incat devii necunoscut tie insuti.
Devii o schimonoseala de gesturi si piuituri , iti pierzi treptat forma si-ti ridici o statuie hidoasa, a unei amintiri reprimate, a ce ERAI candva.

       De ce  faptul ca-ti revendici Libertatea e considerat act de curaj?De ce sa  nu fii natural, sa canti adevaruri si sa daruiesti zambete?
De ce sa te condamni singur pentru vina celorlalti ca nu te inteleg?
Esti liber dinainte sa te nasti...si un timp dupa.Ca treptat devii rusinat, cocosat de propriile ganduri,de incapacitatea de a avea incredere in tine si a rosti ce-ti deseneaza sufletul .
       Societatea te scapa benevol de tot ce e valoros. Si daca  ai reusit sa cazi in capcana ei, e gata!
esti sclavul ala negru si cocosat de pe plantatia de cafea, care culege boabele ispasit, fara sa puna intrebari, bucuros ca stapanul il lasa sa traiasca, si nu -i trage un glont in cap sa-l reduca cu totul la tacere.
Ca vorba aia...oricum nu-i simte nimeni lipsa.... cum sa simti lipsa unei umbre mute, incolore..probabil mirosinda de la atata  "periat"?
       Si din nou taci...esti prea mic..iti zici tu ...

     Fii liber in suflet!
     Fii TU! chiar nu ti-ai dat seama ca totul se limiteaza la tine?
     Daca ai vedea ca si mine ce aripi porti in spate!
     Sunt asa colorate si frumoase! iar tu le tii legate cu sfoara aia imbibata cu sangele si  sudoarea strabunilor tai!
Esti un om trist.Ai omorat pana si copilul ala inocent din tine.
Inca iti mai rasuna in minte vocea lui curioasa si vesnic pusa pe sotii....dar nesuportand-o, i -ai bagat lui calusul neputintelor tale in gura.Si nu -si mai canta muzica.
Bine ca nu l-ai legat si la ochi...ca vad cum  ii simti ochii care te ard  privindu-te.
Si cel mai tare te arde speranta din ei...si indoiala ta ca poate ai mai avea o sansa...
Ai mai avea o sansa sa te fi iubit atat de tare incat sa se fi transformat in ingerul tau.
      Hai crede,deschide-ti aripile si lasa-ti ingerul sa-ti sopteasca cat de liber ai fost, cat de liber esti si cat de liber vei fi mereu!
      Fii LIBER din nou SA FII TU!