Si cade o alta masca..

 
    degetele-mi deseneaza un dans ciudat pe tastatura ,ascult sunetele unei muzici bizare dintr-o curiozitate impinsa la extrem...si frapant e ca, desi e un pic altfel de cum simt eu...reusesc sa intuiesc o pagina arsa din povestea cuiva.
Poate ca am vrut sa simt povestea, sa inteleg starea , sa vad ce se ascund in spatele unor ochi  straini si a unui sentiment reprimat intr-o camera rece, uda a fiintei mele.
O apasare imi sufoca curajul, imi incuie secundele de recunoastere ,ce vreau sa mi le smulg din sange.Mereu incerc sa ma autoidentific,mereu ma cufund in mastile altuia cand vreau sa-i aflu fata reala, si ma afund atat de tare incat le incerc eu insami, rand pe rand ,nepasandu-mi cat de tare doare sa ti le scoti apoi..
          Uneori sunt atat de bine lipita in puzzle ul altuia incat recunosc in mine farame de fraze, mirosuri,umblete, revolte, binecuvantari si zambete.Imi dau seama ca am fost si eu acolo, imi dau seama ca oricat as fugi si oricata frica-ti este atasata de peretii celulei tale, oricum dintr-o secunda VEZI.
De aia te ard ochii aia straini, din acelasi motiv sorbi pe furis,cu nesat zambetul ce-ti este daruit .
Mereu exista o recunoastere de ambele parti, iar privirile daruiesc mai multe raspunsuri decat mii de cuvinte elaborate intr-o ordine exacta.
          Si tu sperai in nesperarea ta, sa nu afli candva, sa nu fi observat ceva, asa incat sa poti pleca impacat mai departe...caci "ce nu stii, nu te poate rani".Ai ignorat intuitia,,ai uitat de fiinta ta profunda.
Culmea e ca oricat te -ai zbatea , oricat ai fugi si ti-ai reprima, totul te ajunge din urma ca un bumerang si-ti daruieste lectia.
Credeai ca vei descoperi o pagina arsa dintr -o poveste...iti sunt revelate puzderii de romane, sute de marturii, mii de posibilati.
Ramai muta, ochii sfredelesc infinitul cu sete,cu recunostinta si revolta
E prea mult prea mult pentru tine!
Deci e prea muuuuuuuult!
Cautam prin pubele saracacioase resturi  din care sa incropesc o caricatura de existenta a unei persoane, incercam sa dau exemplarului  din catalog o descriere anosta, necesara ego ului ce-si justifica mereu alegerile.
          Dar povestea lui, o explica pe a mea...explica un amestec de sentimente traite independent si rezonant in acelasi timp.Poate din unghiul ochilor mei straini si reci ce-i intalnesc adesea in oameni tot mai noi, poate in ochii aia e doar o perceptie individuala.....poate e un mod de a te exprima propriu..
Devin incoerenta total..si asta pentru ca nu sunt obisnuita sa am un echivoc atat de catastrofal si o dreptate atat de curata, concomitent!
         Insa nu inteleg de ce te simti incomod cand cineva e capabil sa treaca de toate mastile pe care ti le schimbi involuntar, de ce, desi esti madru ca cineva te vede pe TINE ,fugi rupand pamantul ..?. Sa nu devii cumva vulnerabil, sa nu fii  ranit, judecat ?
Si de ce nu ne dam o sansa sa recunoastem cu o mai mare usurinta oamenii ce au fost candva,inca sunt , sau poate vor fi parte din noi?
          Deschide-ti-va sufletele, imbunatatiti perceptiile, luptati cu superficialul ucigandu-l inca din sursa lui controlabila: voi insiva!
         Plec capul, imi recunosc vina , zambesc plina de speranta si insetata de cunoastere ,imbratisandu-mi prezentul.
         Daca  fiecare din voi s-ar regasi o secunda in randurile cugetului meu, daca am face pace cu noi insine primind cu entuziasm si cu pofta de viata orice provocare.....
Cu pofta nebuna pe care am simtit-o in seara asta prin venele strainului din mine....
Daca...
Daca...
Daca...


Daruiti iubire, aruncati printre gene speranta spre cer...si toata durerea se va risipi, toate gandurile se vor opri!
atunci ...atunci nu va mai fi .. un DACA...:)