sunt cer senin de vara cu nori pufosi agatati ca niste sperante topaitoare in suflet
sunt marea ce-ti spala picioarele obosite de atata alergatura dupa tine insuti
sunt turcoaz nebun aruncat pe un vis de vara, intr-o palarie ce-mi ascunde privirea, de indiscreti
sunt caldura unui inghet si calmul unui rece care-ti deseneaza o liniste profunda
sunt distanta de stele,drum intre civilizatii, ce cauta raspunsuri prin stele indepartate
sunt leganat de viitor,si vant de suflat in aripi
sunt poarta spre cunoastere,drumul descris de toti pasii tematori din lume
si poate ca sunt doar o pictura abstracta aruncata pe o panza, satula de faptul ca nu e inteleasa,bantuita mereu de unghiuri si curbe care-i obtureaza viziunea naiva
iar daca sunt zile cand sunt albastru fara de culoare,cand plutesc asa ca o boare ca de vis
atunci ma las prada visului frumos si-l traiesc cu toata fiinta mea
cum sa nu fii albastru,frematator,tremurand, sperand?
sunt tot numai albastru
Albastru de pamant.