Cum te-as lasa din gandit???

Cum te-as lasa din gandit?Cum te-as opri?
Peretii odaii din tine sunt mai sufocanti ca oricand si gandurile -ti sunt atarnate haotic in niste, cuie ruginite si ude.II simt cum cad pe mine ,cum ma comprima..
De parca nu mi-ar fi suficienta propria-mi tortura..
Sudoarea egoului-si picura amarul pe calea pasilor tai.
Si te intrebi, cand ai devenit un desert atat de arid, cu dune rascolite de furtuni si rictusuri.
Te intrebi singur.
Raspunsuri ai o mie.
Explicatii argumentative o mie .O, mie! o...Tie!
Oda tuturor.Scuze peste scuze, mincini ambalate in adevaruri perfide cu care te amagesti ca un natang.
Esti un expert in a lua totul la bani marunti.
Ca te targuiesti pestin mereu.Nu aceepti credite.Totul e faptic.Totul e cantitativ.
Aduni toate cunostintele tale,le inmultesti cu experienta, calculezi probabiltati si cand tragi linia te alegi  cu o multime vida.
Te arde neputinta, urasti izolarea,dispretuiesti ca esti atat de mic.
Te simti un nimic.
Poate ca si esti.
Da, un nimic.
Un nimic din ce ai fost creat sa fii, un nimic din ce ai vrea sa fii, un nimic perisabil care nu reuseste sa nuanteze nici macar sangele din propriile-i vene.
Arunci  ganduri.
Bune , rele.
Se intorc spre tine ca un bumerang vindecativ.
Si-ti smulg din tample toate regretele, toate indoielile, toate reprosurile, toate argumentele pe care mintea ta bolnava si le scurma in tacerea maturitatii tale.Pretinse.
Pretinse , da.
Ca daca ai fi matur le -ai lasa din zburde nebune, le-ai pune pe silent, pedepsindu-le sa nu se mai uite in seara asta la televizor. Ca si asa a trecut de mult ora de somn a copiilor.
Si nu...gandurile altora nu ai cum le opri,asa cum nici proprile-ti martoage nu stau cuminti cand le biciui nemilos.
Si tu vezi, si stii ca mai au o suflare doar.Si le gonesti ,le trezesti icnetul ala isteric ,ala care nu te lasa sa dormi, nu te lasa sa traiesti, nu te lasa sa fii..
De ce te chinui?De ce victimizezi?
 Zi-mi!


 Spune-mi cum te-as lasa din gandit?!
 Cum, cum te-as face sa FII?