Azi stiu ca sunt ROMAN :)

Mai nou ma regasesc in povesti spuse de sunete:

Sunt sunete care-ti cresc parca in vene si se ramifica adanc intr-o inima curata si cautanda de dor,fericire si tristete deopotriva.
Iti rascolesc o madrie incununata cu laurii strabunilor si fericirea apartenentei unui grup,unei miscari comune si rezonante deopotriva.
Pentru ca atunci cand esti confuz,ratacit si impletit in tesatura vietii asa cum o traim noi azi,astepti flamand un semn, ceva care sa-ti redea identitatea renegata de oameni perfizi .
Si patesti asa ca mine...gandurile se indeparteaza intr-o transhumanta benevola,ignora liniaritatea timpului si dogmele cu care ai fost impanat si-ti evidentiaza adevarurile pe care nu le-ai uitat vreodata.
Adevaruri care te lasa sa zburzi pe campurile primavaratice ale fiintei tale, care te indeamna sa inoti in eul  tau launtric, in care nu ajungeai decat intr-o vesta  ingusta de salvare si in care te simteai claustrofob.

Si nu te mai simti  o creatura nenorocita de soarta, hidoasa si speriata pana si de propria umbra pentru ca incepi in sfarsit sa intelegi ca diferit e frumos, ciudat e interesant, nebun e profund.
Deschide ochii.
Auzi?
Cata frumusete danseaza in tine, cata seninatate clipeste in ochii-ti atintiti spre orizont, cat curaj e intr-un suflet de romanas.
E frumos tare sentimentul de patriotism...e normal sa fii mandru ca fiinta ta s-a zidit pe temelia inventivitatii si caldurii sufletesti a unor oameni drepti,muncitori si curajosi.
Suntem un cocktail interesant de masculinitate si feminitate veritabila.
Iar sunetele, sunetele ce ne amintesc de ce am fost candva nu fac decat sa ne arate ca am mostenit totul....
suntem oda lor.
Si sufletul asta, cat e de nebun in frumusetea lui incat te face  sa tremuri, sa-ti ramana emotiile in gat si sa nu mai stii sa vorbesti la simplul auz al unui suflat prin ceva?
Doar un suflet de roman ar putea crea ceva care sa loveasca direct in radacinile tale,sa rascoleasca amintiri,sa creioneze istorie, sa fie mereu atat de autentic, autohton si modern desi e ceva profund traditional.
Pentru ca stim ,dar nu ne mai amintim.
Simtim, dar nu mai recunoastem.
Am fost,suntem si mereu vom fi dacii de odinioara,oamenii aceia care acceptau in totalitate ,venerau si fructificau fiinta lor launtrica.
Si cum e mai frumos sa multumim decat aducandu-ne si noi, aportul sufletelor noastre minunate,unice...
Nu uita sa fii tu.
Nu uita sa iubesti.
E cuvantul care uneste,creste , daruieste, salveaza,usureaza, elibereaza!
Si fii mandru!
Ca esti Roman!

e povestea pe care mi-a declansat-o acest om, aceste sunete, la o ora tarzie .
e zambetul meu de azi.
recunostinta mea ca traiesc, experimentez, savurez.
Si....SUNT.