Puzzle-story in 2

 Ceea ce am postat azi e o chestie neasteptata si neobisnuita mie.Inca un strop de spontanietate nestavilita.
E o poveste pornita dintr un joc simplu, pe messenger alaturi de Delia ...nou suflet rezonant mie,redescoperit.Rezultatul ma amuza si minuneaza deopotriva.Sincer nu stiu daca exista conceptul de a scrie in doi , dar practic, noi asta am incercat sa facem fara sa realizam, deci nu in mod deliberat.

ganduri asternute de doua minti, de doua suflete ...zicem noi nu intalnite intamplator

 Ea era o pustoaica si traia iluzia unei lumi perfecte.Iluzia se ametea in ea ca un sarpe  , devorand, cascand si urcand inspre infinit.Spre infinitul treptelor din casa ei perfecta, cu multe ferestre largi spre o realitate binecuvantata cu mult soare si caldura. Ea  era perfecta in imperfectiunea zilelor ei tesute ...azi cu calm, maine cu ardoare, poimaine cu nebunie sau nervi.
    Era o dimineata curioasa pentru ea astazi..... parul ei de abanos  ii curgea lenes pe umerii dezgoliti de inocenta  unei vieti tinere si frematande.
    Si totusi, atata lipsa de un fir de praf, atat necaz pentru nimic, pentru acea ceasca de ceai ce tocmai s a varsat..Simtea ca vrea un pic mai mult de la adolescenta ei.
Privea acum pe fereastra ei preferata... o lume, pe care desi o vazuse zilnic, era atat de diferita acum....de parca vedea azi si in culise.Iar culisele ei o atrageau ca un magnet ...o ameteau si o faceau sa simta in suflet o dorinta patimasa de a sti cine e ea de fapt.Si in timp ce isi admira talia subtire, parul frumos si ochii deschisi aproape frenetic, asculta o muzica intensa si totusi parca nu o auzea nicaieri. Ce era? De unde venea? Venea din exteriorul perfectiunii ei,.. venea dintr-un loc intunecat pe care nu -l cunoscuse vreodata si despre care nu stia tocmai lucruri bune.Si totusi, se hotari .Nu i va fi frica, si va merge in explorare de ritmuri pe care nu a dansat niciodata.Poate va spune cuiva sau poate nu.Poate nu. Ar prefera sa stie ea mai intai unde e ringul de dans.

     Gandurile ii inundau mintea.Isi dadu seama ca e atat de orbita de ele incat nu constientizase ca acea cescuta  se sparsese datorita siluetei ce a fugit Acolo..acolo in  paduricea cu muzica demonica si angelica deopotriva.Isi lua in graba balerinii si cobori ingandurata treptele casutei ei.
Vedea in graba pe unde calca, un petic de iarba, o felie din cerul abia zamislit in culorile lui in acea zi, o zdreanta de copac.Dar simtea mult mai mult cu ea din sarpele cel mare; el se incolacea pe acolo si nu stia nici macar daca a luat o pe drumul bun.Nu mai conta , inaintase destul incat sa nu se mai intoarca

Se simtea atat de atrasa de necunoscutul asta straniu ,frumos si primitor incat isi dadu seama indata ca pentru prima oara  traieste..
 Vroia sa simta totul de o data.. sa vada sa miroase sa experimenteze...
 nu fusese nicicand asa de flamanda.

 Padurea se intindea in fata ochilor ei, si simti sentimentului unei paci care o facea sa asculte din nou acea muzica pe care o auzise mai devreme in casa. Facu primii pasi in padure, agale, dar curioasa. Stia de undeva din interiorul ei ca avea sa fie o dupa amiaza cum nu a avut poate niciodata. Mergand, se lasa alintata de soarele ce ii striga numele usor la ureche...



Realitatea pe care o stia se desira precum ghemul Ariadnei in antichitate..insa ea..nu stia daca mai vrea sa es intoarca vreodata.Simtea ca aici e locul ei...si ca ceva maret urma sa i se intample.Oare fusese mintita? Oare mai existau si alti oameni?
    Nu putea fi posibil!
    De fapt orice se contura aici....totul canta intr o mare simfonie.
    Si se pare ca ea era soprana.Nu si ar fi imaginat vreodata!
    Si cum sa fie mintita?Cine si ar fi luat dreptul acesta de a i ascunde adevarul unei adolescente? Nu toata lumea indeamna la cunoastere ? trecu repede peste frustare, incepuu sa si faureasca noi imaini in minte , in timp ce inainte pe cararuia mica din padure ,paraindu se ca o pandeste un iepure fricos si alb.

    Ochii i se impaienjenisera indata ce zari aceeasi silueta furisandu se printre copaci...amuti , i se pusese un nod in gat si nu era capabila sa strige ..asa cum sufletul o indemna.Se auzi de parca nici nu ar fi fost ea:!
   - Hei! asteapta!

 Pasii o luara din nou la goana, copacii erau pierduti in numar ..aici o silueta, dincolo o umbra, totul se amesteca frumos dar neadecvat pentru acest moment. ,,Hei, ! cine esti?''
 nu raspunse nimeni si deodata in departare, prezenta celui mai mare copac din padure o stanjeni si o lasa iar in suspans... se aseza jos .
Deziluzionata in iluzia ei feerica, se intinse pe spate si privi cu nesat cerul. Ceva ii spunea ca de acolo vin toate raspunsurile... la orice intrebare... si-l privi  insetata de cunoastere...pana cand pleoapele-i cazura grele drept straja, ochisorilor ei curiosi.

Dupa un somn adanc ..ca de prunc ce strange cu manutele-i stangace pieptul mamei, deschise ochii si se trezi intr o camera, ciudata si interesanta deopotriva. Auzi niste sosoteli dulci , ca un zumzet de albine muncitoare, ce venea dintr o camera alaturata. 
Isi dadu seama ca era intr un fel de castel verde, si ca in camera alaturata erau niste ,,locuitori'' pe care nu i vazuse niciunde pana acu..erau niste siluete, conturate doar si foarte stralucitoare. Se apropie timid de o silueta si intinse mana spre ea. ,,EU SUNT Clelia'' spuse ea.Astepta un raspuns si un nume, dar nu l auzi. Silueta pleca spre o alta , ca re zumzaia ceva la ureche.


Toate acele siluete se uitau curios si ciudat la ea, o analizau din cap pana in picioare dar nu se apropiau de ea. Clelia incepu sa mai faca cativa pasi si dadu spre o usa pe care scria : Interzis , doar cu acordul  Constiintei. 
 Si atunci incepu s anu mai inteleaga nimic.... constiinta intr un palat verde? dar totusi se lasa dusa in lumea intrebarilor si gasi o usa prin care se strecura.
Daduse intr o vale frumoasa, cu alte siluete ce stateau pe o pajiste.. se apropie de ele.

Curiozitatea  exista de partea ambelor tabere, iar Ea..ea se simtea mica dar nu singura..se simtea de parca ii stia pe toti de pe pajisistea aia de undeva..
 Si culmea e ca nu mai calcase nicicand in afara casutei ei. Se simtea de parca isi revedea familia dupa mult absenteism.... era un fel de intoarcere a fiului risipitor si Clelia..pe ea o simtea asa ..asa ca pe o Mama
Si -a dat seama ca ii imbratiseaza pe toti si ca si reaminteste numele lor...de existente seculare ascunse in sufletul ei atat de tanar inca..



O groaza de contradictii ..o groaza de revelatii.... si toate pentru a-i fi rasplatit  curajul de a-si dori sa stie cine e EA.       


                                                                                                                                 va urma..