Si cade o alta masca..

 
    degetele-mi deseneaza un dans ciudat pe tastatura ,ascult sunetele unei muzici bizare dintr-o curiozitate impinsa la extrem...si frapant e ca, desi e un pic altfel de cum simt eu...reusesc sa intuiesc o pagina arsa din povestea cuiva.
Poate ca am vrut sa simt povestea, sa inteleg starea , sa vad ce se ascund in spatele unor ochi  straini si a unui sentiment reprimat intr-o camera rece, uda a fiintei mele.
O apasare imi sufoca curajul, imi incuie secundele de recunoastere ,ce vreau sa mi le smulg din sange.Mereu incerc sa ma autoidentific,mereu ma cufund in mastile altuia cand vreau sa-i aflu fata reala, si ma afund atat de tare incat le incerc eu insami, rand pe rand ,nepasandu-mi cat de tare doare sa ti le scoti apoi..
          Uneori sunt atat de bine lipita in puzzle ul altuia incat recunosc in mine farame de fraze, mirosuri,umblete, revolte, binecuvantari si zambete.Imi dau seama ca am fost si eu acolo, imi dau seama ca oricat as fugi si oricata frica-ti este atasata de peretii celulei tale, oricum dintr-o secunda VEZI.
De aia te ard ochii aia straini, din acelasi motiv sorbi pe furis,cu nesat zambetul ce-ti este daruit .
Mereu exista o recunoastere de ambele parti, iar privirile daruiesc mai multe raspunsuri decat mii de cuvinte elaborate intr-o ordine exacta.
          Si tu sperai in nesperarea ta, sa nu afli candva, sa nu fi observat ceva, asa incat sa poti pleca impacat mai departe...caci "ce nu stii, nu te poate rani".Ai ignorat intuitia,,ai uitat de fiinta ta profunda.
Culmea e ca oricat te -ai zbatea , oricat ai fugi si ti-ai reprima, totul te ajunge din urma ca un bumerang si-ti daruieste lectia.
Credeai ca vei descoperi o pagina arsa dintr -o poveste...iti sunt revelate puzderii de romane, sute de marturii, mii de posibilati.
Ramai muta, ochii sfredelesc infinitul cu sete,cu recunostinta si revolta
E prea mult prea mult pentru tine!
Deci e prea muuuuuuuult!
Cautam prin pubele saracacioase resturi  din care sa incropesc o caricatura de existenta a unei persoane, incercam sa dau exemplarului  din catalog o descriere anosta, necesara ego ului ce-si justifica mereu alegerile.
          Dar povestea lui, o explica pe a mea...explica un amestec de sentimente traite independent si rezonant in acelasi timp.Poate din unghiul ochilor mei straini si reci ce-i intalnesc adesea in oameni tot mai noi, poate in ochii aia e doar o perceptie individuala.....poate e un mod de a te exprima propriu..
Devin incoerenta total..si asta pentru ca nu sunt obisnuita sa am un echivoc atat de catastrofal si o dreptate atat de curata, concomitent!
         Insa nu inteleg de ce te simti incomod cand cineva e capabil sa treaca de toate mastile pe care ti le schimbi involuntar, de ce, desi esti madru ca cineva te vede pe TINE ,fugi rupand pamantul ..?. Sa nu devii cumva vulnerabil, sa nu fii  ranit, judecat ?
Si de ce nu ne dam o sansa sa recunoastem cu o mai mare usurinta oamenii ce au fost candva,inca sunt , sau poate vor fi parte din noi?
          Deschide-ti-va sufletele, imbunatatiti perceptiile, luptati cu superficialul ucigandu-l inca din sursa lui controlabila: voi insiva!
         Plec capul, imi recunosc vina , zambesc plina de speranta si insetata de cunoastere ,imbratisandu-mi prezentul.
         Daca  fiecare din voi s-ar regasi o secunda in randurile cugetului meu, daca am face pace cu noi insine primind cu entuziasm si cu pofta de viata orice provocare.....
Cu pofta nebuna pe care am simtit-o in seara asta prin venele strainului din mine....
Daca...
Daca...
Daca...


Daruiti iubire, aruncati printre gene speranta spre cer...si toata durerea se va risipi, toate gandurile se vor opri!
atunci ...atunci nu va mai fi .. un DACA...:)

Apusul de pe plaja

Insula se pregatea de apus si totul se colora intr-o lumina stranie, calda si protectoare.
Pasea timid si nisipul catifelat se racorea umed sub talpile-i incretite si mici, sub degetelele-i firave si inocente.
Ochii-i , si asa neobisnuit de mari pentru o faptura atat de minuscula,  se dilatau atat de tare incat lumina devenea prea multa.... avea insa o sete in irisii aia negri, o sete seculara ce vedea pentru prima data  totul, ce iubea fiece coltisor surprins, ce ridica oda universului, trecutului si existentei .
         Nu mai exista nimic, nu erau ganduri si Ea... era tot..tot si nimic.Radea si plangea de fericire...ii placea sa faca parte din aceasta oaza, stia ca era visul transformat in realitate al mamei ei, al fiintei care o iubea atat de mult inainte ca ea sa apara vreodata..
Si acum, cand zareste in ochii mamei toata recunostinta, speranta si temelia frumusetii ei, acum o iubeste si mai mult ..pentru ca stie....stie ca Ea a fost visul ei cel mai indraznet, a fost mangaierea ei, promisiunea existentei unui viitor!
         Mama a iubit atat de mult sa se joace cu carliontii nevazuti ai fiicei ei, incat a proiectat in viitor toata dragostea din fiinta ei.... si acum , fetita paseste pe plaja din fata casei, alearga in piciorusele-i dezgolite surazand  cristalin  si grabindu-se sa mai vada o data cum Soarele ce i-a fost daruit, joaca ascunsa cu Ea...cu ea si cu marea cea nemarginita care spala pacatele sufletelor de atatea milenii..
         Are o legatura tainica cu natura si , desi e micuta e atat de constienta, atat de prezenta...
Stie stelele de cand era inca o celula....oricum astepta de mult momentul sosirii fizice.Isi alesese parintii cu prea multa grija pentru ca, nu vroia candva sa se desparta de chestiile pe care le simtea.
Era capabila sa perceapa prea multe frumuseti si, daca astea aveau sa-i fie inlocuite candva, ceruse sa le recunoasca mereu, in orice ar fi putut simti altcandva.
         Stia atat de multe ...dar nu erau o povara pentru ea...totul era simfonia ei de fundal si multumea Cerului  
pentru reintalnirea parintilor ei, pentru sunetul marii ce i se asternea umila la picioare, pentru parfumul culorilor apusului, pentru papadia prin care privea acum Soarele, intinzandu-si manutele rumenite de caldura protectoare a universului ei.
         Era bine sa fie copil!
         Doamne cat de bine era!
         Si avea o mostenire valoroasa.....iubea viata si stia ca avea sa o iubeasca mereu la fel de frenetic, la fel de pasional.Nu-i placea cand tatal ei o certa ca fuge asa, dezgolita , in rochita ei turcoaz, inca de cand roua -si picura dulceata pe floricelele mamei de la geam.
Dar il iubea atat de mult...stia ca ii vroia binele, stia ca e un copil special si de fiecare data il imbuna cocotandu-i-se-n spate  fix cand el era prea ocupat cu sapatul gradinitei de legume.
El ...striga la ea , mustrand-o si incercand sa-si ascunda zambetul sugubat:
     "   -Habauca bujinoasa,iara vrei necajita?!
         Ia fugi la maica-ta si rapeste-i o sarutare! "
Ascultatoare, se furiseaza zambind cu gropitele ei fragede,picurate pe falcutele  rotunde, si pandeste pantecul ce a zamislit-o nu foarte de mult.
         Mana calda a mamei descrie pe o foaie un balet ciudat al unei stari de suflet...cuvintele curg ,mirosul de cerneala inteapa nasucul fetitei incruntate in curiozitatea ei.
Paseste pisiceste, se arunca in bratele mamei si ferindu-i carliontii de pe obraz i-l saruta cu toata fiinta sufletului ei de copil.
Fuge apoi, alearga nebuneste, tragand cu ochiul spre fericirea din ochii parintilor.

Nu stie cat de constienti erau Ei, ca Ea chiar nu e o intamplare...poate le va spune candva...
sau poate ei o simt deja..
Acum vrea doar sa se bucure...sa -i iubeasca....sa daruiasca mult mai mult de cat a primit Ea pana acum, ca si copil.
De ar putea ....... ar renunta la ea si ar darui totul copiilor din lume...
DA...le-ar da rasaritul de dimineata, nisipul umed de pe malul marii, valurile de azur, paleta de culori zamislita de soare la apus, gustul unic al bauturii ce tatal ei i-o reinventeaza zilnic, mainile mamei impletindu-i grijuliu zulufii neastamparati, boticul umed al catelusului ce o urmareste peste tot...
Ce n-ar da sa  vada copiii! Sa vada ochisori umpluti de bucurie!
Se uita suuuuuus, se uita spre infinitul existentei tuturor si-si doreste sa-si gaseasca scopul candva.
Sa afle de ce Ei  i se cuvin atatea...si altora atat de putin..
Din pacate a fost nevoita sa ia cu ea si stropul de uitare necesar si, desi ii e cunoscuta necesitatea,mintea-i frageda se chinuie sufocata sa-l renege.
           Daca ar putea imbratisa , pe rand ,2 minute , pe fiecare om in parte, exact cand el ar simti nevoia unui umar de plans..atunci....atunci nu ar trai degeaba.
Nu s-ar simti egoista in venerarea darurilor ce i -au fost menite.
Va veni si ziua Ei...
Pana atunci se bucura!
Sta intinsa pe mal si se lasa spalata de orice urma de gand din univers.
Ochii-i deseneaza amurg cu stele si ea,EA..... doar ESTE.

Era...

Era o dupa-amiaza tarzie de iarna, pierduta-n adierile timpurii a nunei primaveri ce se anunta neasteptanda.

Ochii-i scrutau curiosi o strada.O strada, pe care nu o vedea prima data... de la balconul garsonierei ei minuscule.

        Cauta frenetic in umbletul  grabit al barbatilor de pe strada, ceva legat de un umblet  pe care-l cunoscuse candva..Acel umblet recunoscut intr-o persoana pe care o stia atat  de bine, insa ,realiza ca o constientizase prea tarziu.

       Si-ar fi dorit  sa recunoasca umbletul acela in altcineva... acum  ar fi pregatita sa admita totul, sa simta adevarul pe propria piele.

Avea pe timpuri atata frica in ea, incat numai cand era singura se  mai recunostea.

Si cand il cunoscuse pe EL, se autoidentifica, devenea toleranta cu oamenii din trecutul ei, cu umbrele copilariei, atunci cand strangea in brate o schimonoseala de jucarie colorata.

         Nu i-a iertat ca a disparut mai curand decat aparuse; nu s-a iertat pe ea ca l-a lasat sa scape.

Inca mai vrea sa stie ce simtea el, cum ar fi fost daca el ar fi stiut cum il simtea Ea.

         Acum a reaparut...dar nu e EL ...vrea sa daruiasca  iertarea pe care o are pregatita de mult si sa purceada la drum.

        De aia priveste curioasa pe drum, de aia cauta cu sete acel umblet...dar daca  ar trebui sa vada numai niste ochi?  sau...sau sa auda O voce? ...cum ar fi atunci?

Atata cautare si nerabdare pentru ceva ce e pe drum :))

          Si ce?!?

Si cum ar fi daca l -ar recunoaste inca de pe caile lui ratacite?Inca inainte ca El sa -si reaminteasca ceva simplu: ca  a iubit-o intotdeauna si o va iubi in fiece existenta a lor...????

                                                                              particicii mele noi, cu mult         drag!

Copacul vietii..

  Tu, Arbore  al  vietii mele,

  Atat de falnic si batran,

  Aduni tacit numai  pastele,

  A vietii mele, pe Pamant.

                                      Si-ti cant cu ramuri verzi, din suflet

                                      Iti cant cu curcubeu de raze

                                      Si-n  seva vietii tale cuget,

                                      Cum mi-ai pictat atatea oaze.

Iar dorm, pruncit-n a ta lumina,

Si stelele-mi inrama vise,

Ma picuri toata, ma faci plina

Si cresc in aripi, pare-mi-se..

                                     Le-ntind agale,tremuranda

                                     Si ochii-mi bantuie trecutul

                                     Sunt toata sete, de flamanda

                                     arzand de vie-mi caut scopul.

Iti numar norii  ce stau stau straja

Si trag cu ochii-n lumea noastra

Sunt ca o fata sub o vraja,

Ce-ntaina vrea sa fie astra.  

                                    Sa laud corola de minuni a lumii,

                                    E-n sange  dulce simfonie!

                                    Sarut un crestet, mangai nurii

                                    parfumul vietii-i nebunie..

A vietii mele pe pamant,

Tu, Arbore, al vietii mele!

atat de falnic si batran,

aduni tacit numai pastele..

Libertatea

Ajungem intr-un mod sau altul Aici.
Poate ca ne programam exact momentul sosirii, locul, modul,oamenii pe care -i vedem prima data.
Sau poate nu...poate totul e dintr-o coincidenta atat de straniu elaborata incat sa se acorde perfect cu mecanismul urias ,sufocat de nenumarate rotite.De fapt nu are logica ca totul sa existe la intamplarea, nu?
     Un lucru il simtim inca din fasa.Si izvoraste dintr-o chestie numita generic SUFLET.
Cu totii simtim nevoia de LIBERTATE.
E partea a doua ca in existenta noastra cotidiana a devenit doar un concept, nicidecum o realitate.
Putini mai stiu ce inseamna de fapt.Azi e perceputa ca si curaj.Trebuie sa ai curaj sa fii tu, sa nu dai explicatii pentru cum te comporti, sa  nu te scuzi la infinit gandindu-te : " daca le zic asta ce-or crede oare de mine? o sa zica ca sunt nebun! "
      Ideea e ca reprimandu-ti ce esti, purtand numai masti si manusi  cu oamenii, de parca ar fi din portelan , nu faci dacat sa ti bati singur singurel zabrele umbroase si reci ...si te izolezi atat de tare incat devii necunoscut tie insuti.
Devii o schimonoseala de gesturi si piuituri , iti pierzi treptat forma si-ti ridici o statuie hidoasa, a unei amintiri reprimate, a ce ERAI candva.

       De ce  faptul ca-ti revendici Libertatea e considerat act de curaj?De ce sa  nu fii natural, sa canti adevaruri si sa daruiesti zambete?
De ce sa te condamni singur pentru vina celorlalti ca nu te inteleg?
Esti liber dinainte sa te nasti...si un timp dupa.Ca treptat devii rusinat, cocosat de propriile ganduri,de incapacitatea de a avea incredere in tine si a rosti ce-ti deseneaza sufletul .
       Societatea te scapa benevol de tot ce e valoros. Si daca  ai reusit sa cazi in capcana ei, e gata!
esti sclavul ala negru si cocosat de pe plantatia de cafea, care culege boabele ispasit, fara sa puna intrebari, bucuros ca stapanul il lasa sa traiasca, si nu -i trage un glont in cap sa-l reduca cu totul la tacere.
Ca vorba aia...oricum nu-i simte nimeni lipsa.... cum sa simti lipsa unei umbre mute, incolore..probabil mirosinda de la atata  "periat"?
       Si din nou taci...esti prea mic..iti zici tu ...

     Fii liber in suflet!
     Fii TU! chiar nu ti-ai dat seama ca totul se limiteaza la tine?
     Daca ai vedea ca si mine ce aripi porti in spate!
     Sunt asa colorate si frumoase! iar tu le tii legate cu sfoara aia imbibata cu sangele si  sudoarea strabunilor tai!
Esti un om trist.Ai omorat pana si copilul ala inocent din tine.
Inca iti mai rasuna in minte vocea lui curioasa si vesnic pusa pe sotii....dar nesuportand-o, i -ai bagat lui calusul neputintelor tale in gura.Si nu -si mai canta muzica.
Bine ca nu l-ai legat si la ochi...ca vad cum  ii simti ochii care te ard  privindu-te.
Si cel mai tare te arde speranta din ei...si indoiala ta ca poate ai mai avea o sansa...
Ai mai avea o sansa sa te fi iubit atat de tare incat sa se fi transformat in ingerul tau.
      Hai crede,deschide-ti aripile si lasa-ti ingerul sa-ti sopteasca cat de liber ai fost, cat de liber esti si cat de liber vei fi mereu!
      Fii LIBER din nou SA FII TU!

As vrea..

As vrea sa scriu..sa- mi curga cuvintele asa cum sangele-mi strabate venele: natural , elaborat si complicat intr-o simplitate naiva.
As vrea sa eliberez ganduri ascunse pe care nici sinele nu vrea sa le recunoasca ...sa le suflu in aripile ciopartite si sa le fiu vantul calauzitor .
As vrea sa schimb lumi, sa daruiesc sori, sa colorez suparari  si sa cant natura.
As vrea sa fiu Eu, sa fiu Tu, sa fiu pentru o secunda fiece om ,din fiece existenta.
As vrea sa laud  iubirea  cu toata viata din lume.
As vrea sa vreau, atat de mult... incat nimeni nu a vrut vreodata!
As vrea sa opresc timpul in loc, sa-mi iau lupa cu mine si sa disec orice sentiment din univers.Sa-i vad curcubeul si noaptea din el, desertul si oaza ascunsa intr-o promisiune dulce, a sperantei.
As vrea sa stii ca e timpul potrivit,locul potrivit si starea potrivita pentru orice poate fi posibil in imposibilitatea
dorintelor tale.
As vrea sa stii ca cele mai frumoase vise sunt cele pe care le traiesti cu ochii deschisi,da..alea pe care le simti atat de reale tocmai pentru ca se intampla pe bune.
Doamne, cat as vrea!
Nici nu mai stiu ce sa-mi mai doresc in infinitatea de vise pe care le traiesc!
As vrea sa-mi zambesti...si sa fii...
Si va fi suficient pentru tot.

Suntem oameni....si asta ne ocupa tot timpul...

    

   Daca am fi o secunda mai atenti sau mai lucizi cu noi insine , cu  prezentul realitatii noastre cotidiene, am observa  mai mult decat ne-am imagina vreodata.Fiece clipa traita constient a vietii tale nu e decat o garantie a viitorului ce ti se asterne in cale,  drept raspuns curajului tau din trecut, drept explicatie a gesturilor si gandurilor tale pasagere de candva, dar care se concretizeaza acum intr-o lume palbabil de lumeasca.

Poate e prea grea povara de a trai impacat cu ce ai fost....dar daca privesti in urma si reusesti sa te detasezi emotional, fara a mai trai frica prezentului de atunci iti dai seama ca de fapt mereu ai detinut controlul.Ca mereu ai avut un feed-back de la viitorul pe care ti-l pictai in culori pastelate.Abia acum, in prezent vezi ca tu de fapt esti capabil sa ignori liniaritatea timpului si sa-ti construiesti propria masinarie a timpului.
       Filozofezi  mult....incerci cu mintea sa intelegi ce-ti canta inima, te izbesti de mii de tipare indoctrinate in adn ul tau uman, zaresti chestii pe care nu stii unde  sa le categorisesti si alergi in bezna ratacirii legat la ochi si indrumat  de o licarire aparte , ce te face sa te simti cald,bun, frumos.
       Ma intrebam candva ce-s deja-vu-urile ....le avem cu totii.
Unii nu le baga in seama, altii cred ca sunt nebuni.
Unii sunt asa de coerenti incat incearca sa explice fiece deja-vu pe care-l simt.Dar mereu il explica cu mintea.Il leaga de realitati exterioare in loc sa priveasca stari de suflet.
Pana si pozele, amintirile ..nu sunt altceva decat fundaluri de stari sufletesti.
Iti amintesc cat de fericit erai, cat de frumos, cat de sigur pe tine sau din contra cata lupta duceai de unul singur pe un camp de lupta ostil si strain....sau poate erai ajutat.Poate ai vazut manuta aia care ti-era intinsa stangaci ,dar cu o iubire de nemarginit.Si culmea..de la o persoana care nici nu exista atunci pentru tine.

           :))  E ca si cum tu te-ai uitat intr-un catalog online, ai vazut-o , te-a frapat  si ti-ai comandat-o.
Si...cand ti-a batut timid la usa, ai realizat ca e mai mult de cat aveai nevoie...
Ca rugile ti-au fost ascultate...
Oare-ti sunt ascultate de fiecare data??

Legam si oameni de anumite stari.Ai neamuri, parinti, frati,surori.
Iubit/iubita , sot/sotie , iti petreci toata viata langa UN OM.
Ai prieteni,amici,cunostinte,colegi.
Sefi,oameni pe care ii stii din vedere, oameni  pe care-i intrebi cat e ceasul,vanzatori de la care-ti procuri existenta.

         Totul lucreaza cu tine,fara tine sa .... te construiasca si tu , sa-i construiesti pe ei. E un fel de tratat tacit si unanim respectat in tot ce ne inconjoara.E felul nostru de a face parte din intreg,de a ne rascumpara si pastra unicitatea tocmai datorita importantei  ei in "The bigger picture".
          Societatea e silita sa-ti recunoasca si alte valori decat o minte ascutita, supravietuirea bonuseaza intelepciunea oamenilor.CE e intelepciunea insa fara a accepta sentimente?fara a intelege stari de suflet?
fara a incerca sa te racordezi la reteaua de trairi a celor dragi, a celor straini,a unei lumi intregi?
Fara a fi OM totul e egal cu zero.

          Sa fii om e mai important decat o sa o constientizam noi,cu totii la unison, vreodata.
Trebuie sa devii constient ca esti creator de microuniversuri...sau macro...de tine depinde la cat de mult ai curajul sa visezi.La cata iubire si credinta pui in tot ce faci.
La ce alegi sa fii si ce viitor iti doresti sa fie al tau , din infinitatea posibila.
Azi mi-am adus aminte cum ieri, mi-am turnat un pahar de suc.
         :)
Noi oamenii ne punem  lichide de baut zilnic, in aceste cupe ale noastre din care soarbem energia vietii.
Le zicem generic pahare.Si apa are acum arome.
Bune,gustoase, care-ti "dau" direct la creier.Nocive de felul lor pentru armonia noastra fizica.
        Din nou noi, incercam sa creem cu mintea....o facem reusim.Dar daca nu punem si suflet, rezultatul mereu o sa ne otraveasca, o sa se razbune pe insasi mana creatoare.
In fine...imi umpleam paharul cu suc.
Mi-l umplu mie si celor dragi, de o viata.
Mai umplu si altora de vreo 6 ani.. si culmea mai fac si bani din asa ceva.
        Am mai facut-o de nenumarate ori fara sa constientizez asa ceva vreodata.
Lichidul pus in oarecare graba era prea mult...prea mult si deodata pentru un pahar atat  de mic.
Desi aveam atat experienta am aproximat gresit.Se mai intampla.
Curios e ca desi trebuia sa se verse pe langa, eu...mi-am dorit atat de mult sa nu o faca, si eram atat de sigura ca nu o va face, incat nici un sigur strop nu a indraznit sa se strecoare.
Si eu stiu....sigur cadea,
M-a inteles, m-a lasat sa creez iar eu am crezut in mine in pofida legilor fizicii.
Inca zambesc...nu stiu daca asta a fost mintea sau sufletul.
De fapt mintea a facut pace o secunda cu el.....si si-a permis sa-l inteleaga deopotriva si sa se minuneze de ce a putut crea in  cateva secunde cat a fost lasat liber.
        Am ales sa fim oameni.Sau cineva a ales pentru noi.
Oare nu-i un privilegiu destul de mare care merita macar incercat?
Avem si doua perspective..in caz ca ne plictisim.Ne putem juca cu ele, putem fi prins in una din ele...
       Alegerea iar e a noastra.....dar se pare ca echilibrul bate totul...DIN NOU.
Fie ca traiesti cu creierul, fie cu inima...fie ca jonglezi cu ele sa amuzi audienta, nu uita ce e mai important...
VIATA ta,e ceea cu ce te joci de fapt.
Si EA nu e independenta de tot ce te inconjoara.Se interconecteaza cu tot...creaza tsunami de emotii.
O influenteaza pana si pe babuta de la piata de la care -ti place tie sa cumperi smantana de aia gustoasa.
Smantana aia dupa care erai innebunit cand erai copil si te urechea bunica ta ca o mancai pe ascuns.
         

Nedumirire..

   
 De ceva vreme arde in launtrul tau, flacara a ce ai fost candva, a ce ai fost mereu , a ceea ce esti si ce vei fi candva.Cauti frenetic acea identitate pierduta si mereu prezenta .Scotocesti in toate cotloanele mintii tale stiind cu siguranta ca nu ar trebui decat sa -ti intrebi sufletul.

Si nu o faci....mereu te intorci rusinat de propria-ti ignoranta,de frica de a nu-ti mai sta in propria umbra.
    Ai impulsuri care te fac sa simti ca poti rastuna lumea.... le urmezi , zambesti cu ele , iti deschizi larg aripile nepasandu-ti ca ai mii de pene retezate in sutele de esecuri , in miile dezboruri frante de umbra indoielii.
Degeaba ai inceput sa simti...degeaba ai inceput sa Vezi daca nu crezi in lumina din tine!
Ai clipe de ratacire  mai putine decat cele de recunostinta ..dar ele sunt din ce in ce mai grele, din ce in ce mai dureroase, din ce in ce mai dezamagitoare...
Pentru ca acum stii ca POTI....oare ti-e frica de ce ai izbuti? Natura umana te incarca si te lasa fara energie.Societatea nu te mai lasa sa visezi, nu te mai lasa sa creezi..De fapt tu...tu nu mai poti fi TU.
      Te amuzi...te amuzi cat de manipulat te simti uneori..cu buna ta stiinta...Inchizi ochii si te prefaci ca esti o victima...e mai usor sa ai pe cine da vina,nu? e mai usor sa fii oropsit de soarta. e mai usor ca lucrurile sa fie scrise si tu sa nu fii decat o biata marioneta batrana, neputincioasa si ursuza..
E asa placut sa te pierzi intr-o iluzie."Minte-ma frumos" e sloganul tuturor.
E mai bine sa te agati de placerile morbide ale unei societati consumeriste decat ....decat sa lupti pentru valorile pe care ti le revendica acel al 7 lea simt de care ai uitat in mod voluntar.
       Iti uzezi orice miligram din energia ta vitala luptand pentru niste chestii pe care ,poate ca, nici nu le vrei TU.
Ti se zice ca trebuie sa inveti, ca trebuie sa lupti cu semenii tai pentru cea mai mare bucata de ciolan,ca trebuie sa te folosesti de cei din jur si apoi sa -i arunci ca pe niste ambalaje inutile, ca trebuie sa-ti storci sanatatea pentru face bani, ca trebuie sa cumperi iubire,sa vinzi suflete, sa alergi, sa te prefaci fericit ....sa joci atatea roluri incat atunci, cand tu esti cu tine ...nu mai stii daca e fata ta reala sau doar o alta masca.
       Trist.nu? Si nici macar nu vrei sa recunosti.
       Alergi , alergi , alergi nebun....

   "Apa e plina de nade,tot felul de nade frumos colorata.Noi, pestii, inotam printre ele, atat de repede, incat parem galagiosi. Visul nostru de aur e sa inghitim una;bineinteles pe cea mai mare.Ne punem in gand o fericire, o speranta, in sfarsit ceva frumos, dar peste cateva clipe observam mirati ca ni s-a terminat apa."   Marin Sorescu  

   Degeaba simti in tine revolta..pentru ca te consideri deja un caz pierdut.Ti se pare prea tarziu pentru tine.Simti ca esti  prea mic pentru jungla asta de beton care ti se asterne in fata amagitoare si se incolaceste sufocandu-ti orice urma de speranta.
       Poate ca ar trebui sa-ti amintesti! Sa deschizi ochii sufletului si sa vezi ca nu te-ai parasit nicicand.
Ai atipit doar.Te-ai plictisit sa stai in culise sa vezi ce turnura absurda a luat calatoria ta.
Mai grav e ca visul e de fapt realitatea ta- Cea pe care ai ales sa o traiesti!
Nu te-ai saturat sa stai?
Hai curaj!Haturile sunt in mainile tale!
Iar calutii au nevoie sa fie indrumati...de niste maini puternice, care poate nu stiu drumul... dar au credinta in suflet si zambetul pe buze!

        

Puzzle-story in 2

 Ceea ce am postat azi e o chestie neasteptata si neobisnuita mie.Inca un strop de spontanietate nestavilita.
E o poveste pornita dintr un joc simplu, pe messenger alaturi de Delia ...nou suflet rezonant mie,redescoperit.Rezultatul ma amuza si minuneaza deopotriva.Sincer nu stiu daca exista conceptul de a scrie in doi , dar practic, noi asta am incercat sa facem fara sa realizam, deci nu in mod deliberat.

ganduri asternute de doua minti, de doua suflete ...zicem noi nu intalnite intamplator

 Ea era o pustoaica si traia iluzia unei lumi perfecte.Iluzia se ametea in ea ca un sarpe  , devorand, cascand si urcand inspre infinit.Spre infinitul treptelor din casa ei perfecta, cu multe ferestre largi spre o realitate binecuvantata cu mult soare si caldura. Ea  era perfecta in imperfectiunea zilelor ei tesute ...azi cu calm, maine cu ardoare, poimaine cu nebunie sau nervi.
    Era o dimineata curioasa pentru ea astazi..... parul ei de abanos  ii curgea lenes pe umerii dezgoliti de inocenta  unei vieti tinere si frematande.
    Si totusi, atata lipsa de un fir de praf, atat necaz pentru nimic, pentru acea ceasca de ceai ce tocmai s a varsat..Simtea ca vrea un pic mai mult de la adolescenta ei.
Privea acum pe fereastra ei preferata... o lume, pe care desi o vazuse zilnic, era atat de diferita acum....de parca vedea azi si in culise.Iar culisele ei o atrageau ca un magnet ...o ameteau si o faceau sa simta in suflet o dorinta patimasa de a sti cine e ea de fapt.Si in timp ce isi admira talia subtire, parul frumos si ochii deschisi aproape frenetic, asculta o muzica intensa si totusi parca nu o auzea nicaieri. Ce era? De unde venea? Venea din exteriorul perfectiunii ei,.. venea dintr-un loc intunecat pe care nu -l cunoscuse vreodata si despre care nu stia tocmai lucruri bune.Si totusi, se hotari .Nu i va fi frica, si va merge in explorare de ritmuri pe care nu a dansat niciodata.Poate va spune cuiva sau poate nu.Poate nu. Ar prefera sa stie ea mai intai unde e ringul de dans.

     Gandurile ii inundau mintea.Isi dadu seama ca e atat de orbita de ele incat nu constientizase ca acea cescuta  se sparsese datorita siluetei ce a fugit Acolo..acolo in  paduricea cu muzica demonica si angelica deopotriva.Isi lua in graba balerinii si cobori ingandurata treptele casutei ei.
Vedea in graba pe unde calca, un petic de iarba, o felie din cerul abia zamislit in culorile lui in acea zi, o zdreanta de copac.Dar simtea mult mai mult cu ea din sarpele cel mare; el se incolacea pe acolo si nu stia nici macar daca a luat o pe drumul bun.Nu mai conta , inaintase destul incat sa nu se mai intoarca

Se simtea atat de atrasa de necunoscutul asta straniu ,frumos si primitor incat isi dadu seama indata ca pentru prima oara  traieste..
 Vroia sa simta totul de o data.. sa vada sa miroase sa experimenteze...
 nu fusese nicicand asa de flamanda.

 Padurea se intindea in fata ochilor ei, si simti sentimentului unei paci care o facea sa asculte din nou acea muzica pe care o auzise mai devreme in casa. Facu primii pasi in padure, agale, dar curioasa. Stia de undeva din interiorul ei ca avea sa fie o dupa amiaza cum nu a avut poate niciodata. Mergand, se lasa alintata de soarele ce ii striga numele usor la ureche...



Realitatea pe care o stia se desira precum ghemul Ariadnei in antichitate..insa ea..nu stia daca mai vrea sa es intoarca vreodata.Simtea ca aici e locul ei...si ca ceva maret urma sa i se intample.Oare fusese mintita? Oare mai existau si alti oameni?
    Nu putea fi posibil!
    De fapt orice se contura aici....totul canta intr o mare simfonie.
    Si se pare ca ea era soprana.Nu si ar fi imaginat vreodata!
    Si cum sa fie mintita?Cine si ar fi luat dreptul acesta de a i ascunde adevarul unei adolescente? Nu toata lumea indeamna la cunoastere ? trecu repede peste frustare, incepuu sa si faureasca noi imaini in minte , in timp ce inainte pe cararuia mica din padure ,paraindu se ca o pandeste un iepure fricos si alb.

    Ochii i se impaienjenisera indata ce zari aceeasi silueta furisandu se printre copaci...amuti , i se pusese un nod in gat si nu era capabila sa strige ..asa cum sufletul o indemna.Se auzi de parca nici nu ar fi fost ea:!
   - Hei! asteapta!

 Pasii o luara din nou la goana, copacii erau pierduti in numar ..aici o silueta, dincolo o umbra, totul se amesteca frumos dar neadecvat pentru acest moment. ,,Hei, ! cine esti?''
 nu raspunse nimeni si deodata in departare, prezenta celui mai mare copac din padure o stanjeni si o lasa iar in suspans... se aseza jos .
Deziluzionata in iluzia ei feerica, se intinse pe spate si privi cu nesat cerul. Ceva ii spunea ca de acolo vin toate raspunsurile... la orice intrebare... si-l privi  insetata de cunoastere...pana cand pleoapele-i cazura grele drept straja, ochisorilor ei curiosi.

Dupa un somn adanc ..ca de prunc ce strange cu manutele-i stangace pieptul mamei, deschise ochii si se trezi intr o camera, ciudata si interesanta deopotriva. Auzi niste sosoteli dulci , ca un zumzet de albine muncitoare, ce venea dintr o camera alaturata. 
Isi dadu seama ca era intr un fel de castel verde, si ca in camera alaturata erau niste ,,locuitori'' pe care nu i vazuse niciunde pana acu..erau niste siluete, conturate doar si foarte stralucitoare. Se apropie timid de o silueta si intinse mana spre ea. ,,EU SUNT Clelia'' spuse ea.Astepta un raspuns si un nume, dar nu l auzi. Silueta pleca spre o alta , ca re zumzaia ceva la ureche.


Toate acele siluete se uitau curios si ciudat la ea, o analizau din cap pana in picioare dar nu se apropiau de ea. Clelia incepu sa mai faca cativa pasi si dadu spre o usa pe care scria : Interzis , doar cu acordul  Constiintei. 
 Si atunci incepu s anu mai inteleaga nimic.... constiinta intr un palat verde? dar totusi se lasa dusa in lumea intrebarilor si gasi o usa prin care se strecura.
Daduse intr o vale frumoasa, cu alte siluete ce stateau pe o pajiste.. se apropie de ele.

Curiozitatea  exista de partea ambelor tabere, iar Ea..ea se simtea mica dar nu singura..se simtea de parca ii stia pe toti de pe pajisistea aia de undeva..
 Si culmea e ca nu mai calcase nicicand in afara casutei ei. Se simtea de parca isi revedea familia dupa mult absenteism.... era un fel de intoarcere a fiului risipitor si Clelia..pe ea o simtea asa ..asa ca pe o Mama
Si -a dat seama ca ii imbratiseaza pe toti si ca si reaminteste numele lor...de existente seculare ascunse in sufletul ei atat de tanar inca..



O groaza de contradictii ..o groaza de revelatii.... si toate pentru a-i fi rasplatit  curajul de a-si dori sa stie cine e EA.       


                                                                                                                                 va urma..

zi de iarna

      Am avut un somn dulce, lin, ocrotit..am simtit in constiinta  inconstientei mele din somn ,atingerea calduroasa a unui suflet ,numit poate sa ma ajute, sa ma consilieze, dar in mod cert trimis sa ma ingrijeasca in modul lui specific.

 Dimineata m-am trezit cu un zambet impregnat pe chipul meu somnoros ,in copilaria lui, privind cum se trezeste fizic, sufletelul ce m-a ocrotit peste noapte.El....cu gandurile lui, cu asteptarile lui , cu sperantele puse in aceasta noua zi.
         Cu greutate mi-am urnit trupul scaldat in lumina vaga a ferestrei,mi -am scuturat lenea si i-am tinut companie, bucurandu-mi privirea si intiparindu-mi-l inca o data in minte.
M-a intrebat calm daca am vazut ce e afara.
Eu, un copil curios din fire, am zburdat molatec spre fereastra .Si am privit....Ochii au uitat indata de orice umbra de somn , scrutand cu nesat si absorbind toata lumina alba nascuta peste noapte ,de iarna.
Pishtiulina  (pisica) mea a fost priviligiata sa aiba un bilet in fata la acest splendid spectacol.Si a intins boticul umed mirosind aerul tare, fulgii care inca se cerneau in liniste peste o lume ce abia se dezmortea,timida.
          Ne-am strecurat rapid  la caldura pe care o abandonasem ca sa fim din nou copilite.
Nu stiu ce mi se intampla dar pe zi ce trece mi se sporeste mai mult, si mai  mult latura asta childish a mea.
si o ador! O iubesc din toata fiinta mea !
          M-am cocolosit  alintata in patut, mi-am primit sarutul de zi buna si am deschis laptopul .
Am zambit din nou .O alta persoana draga mie , care s-a cuibarit recent in sufletul meu, era acolo.Pentru mine..am vrut eu sa cred.
Da acea persoana...pe care o cunosc de atata vreme si totusi debia ne-am cunoscut. :)
Mi-a cedat fara sa fie constienta din forta si energia ei debordanta cu care si -a a inceput ziua si mi -a dat curajul sa-mi infrang lenea , care ma toropise .
A reusit sa treaca peste o noapte luuuuuuunga...ea singura....nu a avut langa ea norocul meu.Nu si -a gasit acel suflet care sa o protejeze cu toata fiinta  lui.
Dar e o luptatoare cu suflet mare.O luptatoare, pe care cineva a reusit sa o rataceasca pe drumul meu.
Sau poate ca eu i l-am invadat pe al el.
Cert e ca sunt recunoscatoare pentru aceasta coincidenta programata indeaproape. :)
           Pisi si ea in mod miraculos a inceput sa aiba pusee pisicesti de energie:)) Draga de ea a aterizat pe sifonier singura...sincer nu inteleg de unde...poate de la vederea primei ei zile veritabile de iarna.
Si cand vezi in jurul tau atata forta..cum sa fii lenes? 
Ma amuz din nou..constientizez  ca ce fac acum e similar unui jurnal.chiar e bine sa -ti exprimi sufletul,sa creionezi starea de spirit pe care o ai.
           Cum e sa te bucuri ca un copil ca te plimbi cu masina politiei cand in realitate cineva te ajuta sa ajungi la spital? ??
PREA TARE!
Oamenii ma uimesc din ce in ce mai mult! Daca am fi cu totii constienti de ce suntem intr-adevar, sau daca macar ne-am da o sansa sa fim noi insine!
Iubesc oamenii altfel! ii admir si ii respect cu toata fiinta mea! 
Cum sa nu vrei sa incerci sa-i intelegi? cum sa nu cauti cu nesat partea aia a lor ascunsa, aia care-i individualizeaza si care te face mut de uimire de fiecare data cand o accesezi1
           Stiu ca ma repet.... dar aveam atatea chestii frumoase in jurul nostru! De ce sa nu incercam sa fim mai buni?

Renuntarea la patul cald de acasa mi-a dat o recompensa uluitoare.Ceea ce observase copilul din mine pe fereastra, ca o simpla priveliste , a devenit indata un rai alb ce ma inconjura pe strada.
M-am bucurat cu toata fiinta mea de acest drum..facut de fapt pt a plati niste utilitati :))
Am simtit zapada cum imi scartaie sub bocancii grei si caldurosi, fulgii mi-au bucurat ochii cu baletul lor gratios.
Nu  m-am putut abtine sa nu impart ceea ce vad.Am sunat-o pe Ea.Am sunat-o pe mamica mea.
Le-am impartasit bucuria mea.M-am simtit din  nou o mana de om, capabila sa fie fericita cu ceea ce i se ofera.
          Tabloul mi-a fost completat  asteptand ca semaforul sa se schimbe.3 copilasi discutau de trezirea pe care o primisera dimineata de la parintii lor: dormeau dusi, li s-a zis ca a nins  si cu greu s-au tarait din pat sa vada.
Erau asa  euforici in inocenta lor...acum.se bateau cu zapada, laudau aceasta zi spunand ca e cea mai frumoasa de anul acesta.
Am zambit mult azi.Si e bine tare !E bine sa te identifici si pentru o secunda cu niste fiinte atat de pure,inocente , frumoase si iubitoare.
In mod clar am o zi superba.Fiecare e in felul ei...dar si eu, ca si ei ..tind sa zic ca e cea mai frumoasa zi pe anul asta..cel putin pana acum.
O zi frumoasa tuturor!

o seara

     

       Iar nu dorm...Zambesc cu zambetul unui copil inocent la vederea pisicii din preajma mea.

Sta tolanita langa mine, acoperindu-si cu labutele ochisorii aia mari si curiosi care ma scruteaza zi de zi cu aceeasi dragoste.Doarme mititica si lumina veiozei ii denatureaza visul dulce in care e cufundata.Probabil e intr-o lume pisiceasca perfecta; atat de perfecta cum numai pentru realitatea ei din vis poate exista.cu toate acestea ea e langa mine...ii simt blanita calda pe pielea-mi si ii intregesc simfonia torcaitului ei cu cateva mangaieri.

      E minunat cum niste lucruri atat de simple pot sa-ti umple sufletul de o lumina calda,pe care o stii de atata vreme dar care mereu te surprinde atat de mult.

In seara aceasta m -am recunoscut cu o cunostita veche,zic eu...prea multe coincidente pentru o seara chiar si  pentru mine.

In 25 de ani ai mei nu m-am mai simtit atat de conectata cu o persoana despre care stiam atat de putin si totusi atat de mult.Cert e ca dupa doua zile in pat, fara nici un chef de absolut nimic fiinta  aceasta m-a facut inca o data recunoscatoare pentru tot ceea ce sunt si ce am.

Probabil pare ceva exagerat,golit de un inteles profund, dar nu e deloc asa.

Cu totii primim semne, cu totii stim ca nu degeaba ne chinuie sufletul asta al nostru.Nu trebuie sa fii un geniu sa realizezi ca noi , oamenii in primul rand trebuie sa iubim.Si prin dragostea noastra sa cantam oda intregii creatii.

       Gandurile zboara mii..vreau sa traiesc...vreau sa ma bucur..vreau sa ofer ce e mai bun din mine..oare e atat de gresit?

Mi-a atras atentia ceva pe afara....cred ca...ninge! si e atat de frumos!  Ma duc sa fac o poza, afara!

Ma duc sa simt cum fulgii imi mangaie obrazul, eventual sa le simt gustul rece ,dulce si pur.

Ma duc sa fiu copilul din mine!

Nu uita nici tu de al tau!

noul

             Magia noului te invaluie mereu ametitor.O traiesti in nestire,pe nesimtite dintr-o perspectiva total straina tie.De parca totul ar fi vis,un vis dintr-ala atat de real ca pierzi limita dintre real si imaginar.
Dar tu stii ca esti acolo. . O parte a ta ti-ar zice sa fugi pentru ca nu detii capacitatea de analogie si comparatie cu evenimente precedente.Insa zaci pierdut in vraja ei ce-ti coloreaza un zambet tamp pe chip.Si initial nu!...nu o vezi ca pe o provocare adusa de schimbarea ce ti-a survenit in viata.E o simpla nada de care esti perfect constient ...una amagitoare poate ,dar pe care ti-o doresti cu toata fiinta.Magnetul e atat de puternic incat te lasi purtat ca o frunza tomnatica in bataia vantului si ti se pare firesc.Firesc sa mergi mai departe,sa scrutezi orizonturi noi,necunoscute, abunde in informatii vitale poate pentru intrega ta fiinta si existenta.
            Noi ratacim o viata intreaga mereu in cautarea a ceva care sa ne completeze....simtim mereu lipsa a unui CEVA atat de greu de definit.Si in goana noastra flamanda multi uita cu un egoism pregnant ca sa devii complet nu presupune sa-i golesti pe altii de continut. Oricum ar fi ,orice am vrea, de fapt ne cautam Cealalta parte.Acea latura a noastra care ne permite sa devenim un intreg.  
            Noul ne sperie,dar ne imbunatateste.Ne da upgrade,ne scoate la iveala parti ale noastre nestiute pana si de noi pana atunci.Ne deschide dorinte noi,ne face avizi de informatii necesare dezvoltarii personale si spirituale,ne face cunoscute suflete noi care isi pun amprenta in consolidarea noastra.
 Noul e asociat insa gresit cu frica, schimbarea cu un eventual esec.Nu toata lumea are curajul sa-si asume ce face,putini au curajul sa incerce caci e mult mai comod sa ramai unde esti...chiar de ti-e rau macar stii cum sa manuiesti raul ala.Ceea ce initial te scandaliza devine treptat ceva obisnuit,normal si ulterior ceva de care devii dependent.
            Putina credinta,putina incredere schimba totul.Coloreaza o schita,imbraca scheletul unui plan .Daca ai curaj sa incerci iti poti largi orizontul,poti realiza ca pana si adevarul tau e unul subiectiv.
 O carare noua te poate rataci, e adevarat.Dar iti poate deschide drumuri pe care nici in vise nu indrazneai sa le pasesti.Iar pana la urma existenta noastra aici trebuie sa aibe o finalitate,un scop.
Noi suntem un intreg iar fiece gest ,pas ,vorba ,gand emise la momentul oportun pot schimba vieti.
 Viata e scurta asa ca incearca.Daca vei cadea, sigur vei gasi o mana care sa te ridice!Totul se aseaza asa cum trebuie.E nevoie doar sa ai curaj,credinta si incredere.
            Daca tot esti pictorul tabloului tau...de ce sa nu devina o capodopera?

WORK

           Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi ei insisi. Munca este un blestem.
 Iar omul a facut din acest blestem o voluptate.
A munci din toate fortele numai pentru munca, a gasi o bucurie intr-un efort care nu duce decit la realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza numai printr-o munca obiectiva si neincetata, iata ceea ce este revoltator si neinteligibil.
            Munca sustinuta si neincetata tampeste, trivializeaza si impersonalizeaza. Ea deplaseaza centrul de preocupare si interes din zona subiectiva intr-o zona obiectiva a lucrurilor, intr- un plan fad de obiectivitate. Omul nu se intereseaza atunci de destinul sau personal, de educatia lui launtrica, de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri.

            Munca adevarata, care ar fi o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de iesire din centrul fiintei..
Este caracteristic ca in lumea moderna munca indica o activitate exclusiv exterioara. De aceea, prin ea omul nu se realizeaza, ci realizeaza… Faptul ca fiecare om trebuie sa aiba o cariera, sa intre intr-o forma de viata care aproape niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de
imbecilizare prin munca.
           Sa muncesti pentru ca sa traiesti, iata o fatalitate care la om e mai dureroasa decit la animal. Caci la acesta activitatea este atat de organica, incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind omul isi da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale complexul de forme al muncii.
In frenezia muncii, la om se manifesta una din tendintele lui de a iubi raul, cind acesta este fatal si frecvent. Si in munca omul a uitat de el insusi. Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simpla si dulce,ci la o exteriorizare vecina cu imbecilitatea.
            Prin munca a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai putin salbatic.
 In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta solara si sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi – nu in sens de egoism, ci de crestere interioara – a ajuns un rob pacatos si impotent al realitatii din afara.
Ideea din spatele citatului este ca munca in exces diminueaza personalitatea umana, cu cat muncesti mai mult, cu atat te transformi mai mult intr-un automat, robot.
 Ti se diminueaza sau chiar dispare timpul sa-ti pui intrebari, sa gandesti, timpul destinat contemplatiei, artei, amicilor, persoanei iubite, adica exact ceea ce ne defineste ca oameni.
Viata ti se petrece intr-o rutina obositoare (de la a da cu sapa, pana la a aduna cifrele intr-un cabinet de contabil si chiar pana la a preda aceeasi materie, ani de-a randul, elevilor de aceeasi varsta), pe care cand o termini, nu mai poti face altceva decat sa dormi, pt a o putea lua de la cap a doua zi…
             Munca in exces dezumanizeaza si de aceea e imperativ sa vedem munca cel mult ca pe un rau necesar, ce trebuie evitat sau scurtat ori de cate ori avem ocazia, daca vrem sa ne pastram integritatea fizica si sanatatea mintala.
 In consecinta, repet ca cei care umbla dupa placeri scumpe, chiar daca au, uneori, un mic plus de satisfactie dintr-o mancare luata la un restaurant de lux, fata de cea luata la cantina, sunt per total in pierdere, daca au facut nesabuinta sa munceasca pentru a avea banii pt respectiva distractie.

       Te-ai gandit vreodata la forta gandurilor tale?La capacitatea ta de a atrage ceea ce-ti doresti?E atat de reala!
Fii pozitivul din viata ta care atrage fericirea,prosperitatea si nu o sa regreti catusi de putin!Trebuie doar sa crezi,sa zambesti,sa multumesti si sa lupti sa scoti la iveala latura ta buna.Da cea pe care probabil o tii ascunsa considerand-o o slabiciune crasa in jungla cotidiana ce-ti traseaza enviromentul vietii.
Ideea e ca totul se intoarce..pana la nivel de ganduri.Platim pentru orice..si chiar nu e un punct de vedere fatalist.
       De ce sa nu zambim,sa vedem partea plina a paharului si sa atragem ceea ce ne dorim de fapt?solutia e in mainile noastre dar suntem prea orbiti de indoieli,de frica de esec,frica de schimbare.
Incepe prin a crede in tine.Fa lucrurile care iti fac placere..oricare ar fi ele.Fericirea nu e sinonima pentru toti.Afla care e acceptiunea ta.

COLOREAZA_TI VIATA!


Canta in dus.
Citeste o carte.
Joaca-te cu o pisicuta sau un catel.
Picteaza.
Fa-te frumoasa.
Iubeste.
Zambeste.
Gateste.
Incalca reguli.
Iesi cu prietenii tai.
Pastreaza copilul din tine.
Fa zilnic un om sa zambeasca.
Asculta.
Ajuta si fa bine.
Fa cadouri.
Primeste cadouri.
Fa sport.
Admira arta.
Fa poze.
Plimba-te de mana ca un adolescent cu iubirea ta.
Admira natura.
Calatoreste.
Fa ti o familie.
Planteaza un copac.
Cumpara casa visurilor tale
Marturisete celor dragi ca ii iubesti.
Fii acolo cand e nevoie de tine.
Traieste in prezent.
Daca nu-ti place ceva - schimba!
Daca nu-ti place jobul tau-demisioneaza.
Deschideti mintea,inima si bratele pentru lucruri si oameni noi.
Redescopera-te.
Dezlantuieste-ti pasiunea.
Traieste-ti visul.


Viata e scurta,asa ca traieste-o clipa cu clipa.Savureaz-o cu toti porii fiintei tale.

Happiness is a journey not a destination.

quotes

Friendship with oneself is all-important, because without it one cannot be friends with anyone else in the world.
- Eleanor Roosevelt

It never ceases to amaze me: we all love ourselves more than other people, but care more about their opinions than our own.
- Marcus Aurelius, Meditations

It is difficult to live in the present, ridiculous to live in the future, and impossible to live in the past. Nothing is as far away as one minute ago.
- Jim Bishop

The wisest keeps something of the vision of a child. Though he may understand a thousand things that a child could not understand, he is always a beginner, close to the original meaning of life.
- John Macy

Buddha quotes

Neither fire nor wind, birth nor death can erase our good deeds.

You only lose what you cling to.

Fill your mind with compassion.

We live in illusion and the appearance of things. There is a reality. We are that reality. When you understand this, you see that you are nothing, and being nothing, you are everything. That is all.
The Four Reliances
First, rely on the spirit and meaning of the teachings, not on the words;
Second, rely on the teachings, not on the personality of the teacher;
Third, rely on real wisdom, not superficial interpretation;
And fourth, rely on the essence of your pure Wisdom Mind, not on judgmental perceptions.
We are what we think. All that we are arises with our thoughts. With our thoughts, we make our world.
To be idle is a short road to death and to be diligent is a way of life; foolish people are idle, wise people are diligent.
Let us rise up and be thankful, for if we didn't learn a lot today, at least we learned a little, and if we didn't learn a little, at least we didn't get sick, and if we got sick, at least we didn't die; so, let us all be thankful.
Pay no attention to the faults of others,
things done or left undone by others.
Consider only what by oneself is done or left undone.
What we think, we become.

Holding on to anger is like grasping a hot coal with the intent of throwing it at someone else; you are the one getting burned.

Do not overrate what you have received, nor envy others.
He who envies others does not obtain peace of mind.
An insincere and evil friend is more to be feared than a wild beast; a wild beast may wound your body, but an evil friend will wound your mind
Words have the power to both destroy and heal. When words are both true and kind, they can change our world.
Anger will never disappear so long as thoughts of resentment are cherished in the mind. Anger will disappear just as soon as thoughts of resentment are forgotten.
Do not dwell in the past, do not dream of the future, concentrate the mind on the present moment.
Words have the power to both destroy and heal. When words are both true and kind, they can change our world.
On life's journey Faith is nourishment,
Virtuous deeds are a shelter,
Wisdom is the light by day and Right mindfulness is the protection by night.
If a man lives a pure life nothing can destroy him;
If he has conquered greed nothing can limit his freedom.
One of his students asked Buddha, "Are you the messiah?"
"No", answered Buddha.
"Then are you a healer?"
"No", Buddha replied.
"Then are you a teacher?" the student persisted.
"No, I am not a teacher."
"Then what are you?" asked the student, exasperated.
"I am awake", Buddha replied.


You gain strength, courage, and confidence by every experience by which you really stop to look fear in the face. You are able to say to yourself, "I lived through this horror. I can take the next thing that comes along.
- Eleanor Roosevelt



Everything is connected... no one thing can change by itself.
- Paul Hawken

Freedom is one of the deepest and noblest aspirations of the human spirit.
- Ronald Reagan

Need of change

    As vrea sa scriu, insa cuvintele stau inclestate intr-o incapatanare absurda si greoaie.
Vreau sa-mi revendic o identitate pierduta dar nu mai stiu cine sunt , ce sunt, unde ma indrept , ce-mi place sa fac, la ce sunt bun.

O ambiguitate obscura ma invaluie cu voalul ei greoi si tot ce simt e ca-mi vine sa tip, sa ma revolt..sa-mi vars toata irascibilitatea, toata energia negativa acumulata.
Vreau sa sterg cu buretele tot ce ma determina sa nu mai fiu om..tot ce ma transforma tacit intr-un trol had al societatii noastre ,al acestei jungle imbibate cu trivialitate si prefacatorie.

          De ce sa joci rolul unui neputincios cand macar o data ai putea incalca scenariul si sa devii eroul? sa fii tu personajul principal al propriei piese de teatru?
Sa-ti iei o data pentru totdeauna haturile in mana ta tremuranda si sa constientizezi ca esti mai puternic decat iti imaginezi.

In fiecare din noi zace suficienta putere,frumusete si talent incat sa ne cream propriul univers ,pana ce cel mai mic amanunt.Totul e sa-ti doresti din suflet si sa ai visuri cat mai marete.Macar atat e moca in viata asta-sa visezi!

          Viata e prea scurta pentru a tine suparari.Iarta si pleaca mai departe .Si nu uita sa te bucuri de chestiile marunte care-ti condimenteaza existenta, de suflete care-ti sunt destinate sa te sprijine si de norocul de a simti iubirea prin totii porii tai fizici si spirituali.

         Esti mai norocos decat iti poti imagina,mai frumos decat vezi,mai destept decat crezi,esti unic in universul acesta si esti suma poate a mii de vieti care te au perfectionat, nu pentru a te subestima ci pentru ca probabil esti din ce in ce mai aproape de ceea ce ar trebui sa devii.

Zambeste ! Nu-i usor sa nu-ti gasesti locul .Aduna-ti fortele si porneste-ti drumul.Nu-ti garanteaza nimeni scurtatura dar macar nu mai mergi dupa turma si nu mai stai asteptand in van indicatorul fals spre fericirea ta.

Iar fericirea ta se va concretiza si va prinde forma alturi de acea persoana care nu va inceta nici macar o secunda sa creada in acel TU existent dincolo de invelisul teluric.