zi de iarna

      Am avut un somn dulce, lin, ocrotit..am simtit in constiinta  inconstientei mele din somn ,atingerea calduroasa a unui suflet ,numit poate sa ma ajute, sa ma consilieze, dar in mod cert trimis sa ma ingrijeasca in modul lui specific.

 Dimineata m-am trezit cu un zambet impregnat pe chipul meu somnoros ,in copilaria lui, privind cum se trezeste fizic, sufletelul ce m-a ocrotit peste noapte.El....cu gandurile lui, cu asteptarile lui , cu sperantele puse in aceasta noua zi.
         Cu greutate mi-am urnit trupul scaldat in lumina vaga a ferestrei,mi -am scuturat lenea si i-am tinut companie, bucurandu-mi privirea si intiparindu-mi-l inca o data in minte.
M-a intrebat calm daca am vazut ce e afara.
Eu, un copil curios din fire, am zburdat molatec spre fereastra .Si am privit....Ochii au uitat indata de orice umbra de somn , scrutand cu nesat si absorbind toata lumina alba nascuta peste noapte ,de iarna.
Pishtiulina  (pisica) mea a fost priviligiata sa aiba un bilet in fata la acest splendid spectacol.Si a intins boticul umed mirosind aerul tare, fulgii care inca se cerneau in liniste peste o lume ce abia se dezmortea,timida.
          Ne-am strecurat rapid  la caldura pe care o abandonasem ca sa fim din nou copilite.
Nu stiu ce mi se intampla dar pe zi ce trece mi se sporeste mai mult, si mai  mult latura asta childish a mea.
si o ador! O iubesc din toata fiinta mea !
          M-am cocolosit  alintata in patut, mi-am primit sarutul de zi buna si am deschis laptopul .
Am zambit din nou .O alta persoana draga mie , care s-a cuibarit recent in sufletul meu, era acolo.Pentru mine..am vrut eu sa cred.
Da acea persoana...pe care o cunosc de atata vreme si totusi debia ne-am cunoscut. :)
Mi-a cedat fara sa fie constienta din forta si energia ei debordanta cu care si -a a inceput ziua si mi -a dat curajul sa-mi infrang lenea , care ma toropise .
A reusit sa treaca peste o noapte luuuuuuunga...ea singura....nu a avut langa ea norocul meu.Nu si -a gasit acel suflet care sa o protejeze cu toata fiinta  lui.
Dar e o luptatoare cu suflet mare.O luptatoare, pe care cineva a reusit sa o rataceasca pe drumul meu.
Sau poate ca eu i l-am invadat pe al el.
Cert e ca sunt recunoscatoare pentru aceasta coincidenta programata indeaproape. :)
           Pisi si ea in mod miraculos a inceput sa aiba pusee pisicesti de energie:)) Draga de ea a aterizat pe sifonier singura...sincer nu inteleg de unde...poate de la vederea primei ei zile veritabile de iarna.
Si cand vezi in jurul tau atata forta..cum sa fii lenes? 
Ma amuz din nou..constientizez  ca ce fac acum e similar unui jurnal.chiar e bine sa -ti exprimi sufletul,sa creionezi starea de spirit pe care o ai.
           Cum e sa te bucuri ca un copil ca te plimbi cu masina politiei cand in realitate cineva te ajuta sa ajungi la spital? ??
PREA TARE!
Oamenii ma uimesc din ce in ce mai mult! Daca am fi cu totii constienti de ce suntem intr-adevar, sau daca macar ne-am da o sansa sa fim noi insine!
Iubesc oamenii altfel! ii admir si ii respect cu toata fiinta mea! 
Cum sa nu vrei sa incerci sa-i intelegi? cum sa nu cauti cu nesat partea aia a lor ascunsa, aia care-i individualizeaza si care te face mut de uimire de fiecare data cand o accesezi1
           Stiu ca ma repet.... dar aveam atatea chestii frumoase in jurul nostru! De ce sa nu incercam sa fim mai buni?

Renuntarea la patul cald de acasa mi-a dat o recompensa uluitoare.Ceea ce observase copilul din mine pe fereastra, ca o simpla priveliste , a devenit indata un rai alb ce ma inconjura pe strada.
M-am bucurat cu toata fiinta mea de acest drum..facut de fapt pt a plati niste utilitati :))
Am simtit zapada cum imi scartaie sub bocancii grei si caldurosi, fulgii mi-au bucurat ochii cu baletul lor gratios.
Nu  m-am putut abtine sa nu impart ceea ce vad.Am sunat-o pe Ea.Am sunat-o pe mamica mea.
Le-am impartasit bucuria mea.M-am simtit din  nou o mana de om, capabila sa fie fericita cu ceea ce i se ofera.
          Tabloul mi-a fost completat  asteptand ca semaforul sa se schimbe.3 copilasi discutau de trezirea pe care o primisera dimineata de la parintii lor: dormeau dusi, li s-a zis ca a nins  si cu greu s-au tarait din pat sa vada.
Erau asa  euforici in inocenta lor...acum.se bateau cu zapada, laudau aceasta zi spunand ca e cea mai frumoasa de anul acesta.
Am zambit mult azi.Si e bine tare !E bine sa te identifici si pentru o secunda cu niste fiinte atat de pure,inocente , frumoase si iubitoare.
In mod clar am o zi superba.Fiecare e in felul ei...dar si eu, ca si ei ..tind sa zic ca e cea mai frumoasa zi pe anul asta..cel putin pana acum.
O zi frumoasa tuturor!

Ganduri

      Tarziu in noapte ,somnul nu vrea sa te rapeasca..nu vrea sa te duca pe aripile inconstiente ale subconstientului viselor..si..stai..privesti in neant iar pentru o secunda nu te gandesti la nimic.De fapt nu e o secunda... e o subunitate atat de infim masurabila incat abia o constientizezi ca un moment de gol..un gol relaxant si ciudat deopotriva.

       Am auzit recent ca noi oamenii ne hranim cu energie.Energie ce poate fi de doua tipuri-celebra dualitate indubitabila-energie pozitiva si negativa.Noi oamenii ca si entitati absorbim cu nesat energia din jurul nostru insa nu o filtram ,o luam de-a valma ,o inghitim ca niste nesatuli si ne alimentam sufletul cu rautate fara sa constientizam
       .Suntem niste aspiratoare flamande care se hranesc ranind,certand,insufland neincredere si determinanad oamenii sa se autosubestimeze....golim pe cei din jur de orice forta si ne hranim cu nesat ego ul .

Partea proasta e ca nu stim sa luam din univers ce ne trebuie..nu absorbim optimism,bunatate,empatie...sunt prea monotone pentru noi.Uitam sa ajutam neconditionat,uitam sa iubim,uitam sa impartasim fericirea.Devenim butoaie de pulbere de ura,dispret,hotie,rautate gata sa explodeze la cel mai mic stimul extern.

Si cand eliberam taifunul din noi ,ramanem stupefiati de tot: de ce am devenit,de ce am facut..nu ne mai identificam cu ochii goi si reci care ne fixeaza in oglinda din fata noastra.

Noi uitam pana si sa ne folosim simturile...si e o chestie atat de banala! Cand ai inchis ultima oara ochii si ai ascultat ...atat..sa asculti linistea,sa auzi fosnetul frunzelor,sa auzi versurile unei melodii ce te unge pe suflet?Sau cand ai indraznit ultima oara sa gusti zapada...sa o gusti ca atunci cand erai mic,inocent si cand te bucurai de lucrurile marunte dar atat de frumoase?Sa o simti uda , rece si aspra pe papilele tale gustative?

Sau..cand ai mai simtit mirosul iernii ,aerul rece si taios al unei zile banale de ianuarie? ai macar 20 de ierni la activ dar niciuna nu a fost mai trista ca ultimile 4 cel putin.

De ochi nici nu mai pomenesc..ni -i aruncam pe tot felul de kitsch-uri dar uitam sa ne uitam...sa te uiti spre cer sa vezi cum cerul cerne ceva alb..ce parca nu ai mai vazut in viata ta,niste chestii minuscule de o dantela atat de bine elaborata in perfectiunea ei si totusi atat de efemera..

Fa un efort de imaginatie si uneste tot ceea ce ai simtit: vizual,gustativ,olfactiv,tactil...nu -i asa ca e frumos?E atat de simplu! trebuie doar sa reduci totul la simplitate,la lucruri marunte dar care te aduc mai aproape de fericirea spre care aspiram cu totii.

Descopera totul din nou,descopera-te pe tine ...sau macar incearca.Ai sa vezi ca totul prinde incet culoare.Tu esti pictorul tabloului tau.Nimeni altcineva.Indrazneste sa dai frau liber imaginatiei si sterge cuvantul limita din memoria ta.Atat nu uita: sa fii impacat cu tine.