Ziua de luni

Soare cu dinti de iarna obraznici ce musca din obrajii calzi si mofturosi cu ne-chef de trezire.
Same old story: răceala in metrou, alerg cu ultimile forte spre 335 ul care se grăbește sa ma oblige sa intarzii. 
Ușile se închid brutal in urma mea, ma strecor strengareste sa mi validez călătoria , ca un bun cetățean.
Conștientizez ca nu am de ce sa ma țin si autobuzul ma smulge , trantindu-ma-n constientizarea ca da, sunt un robotel al sistemului.
Surpriza totala: un zâmbet larg , topit in niste ochi imensi si caldurosi îmi oferă brațul ca sprijin ..
Curios in fata mea e scris mare: "pe parcursul călătoriei, va rugam sa va Țineți de bare."
In prima instanța accept, apoi timid si neobisnuita cu atâta caldura din partea unei femei străine , observ o chestie deasupra capului meu numai buna ca scăpare.
Nu ezit mult, multumesc si o folosesc.
La următoarea Stație roboțeii tristi se permuta si aranjează grabiti in fel si chipuri, dar fara de combinatii..
Cu un zâmbet încrustat pe chip încerc sa mi mențin un loc, cu picioarele pe pământ , insa sunt izbită in nenea ursuz de lângă mine.
Caut ochii de adineauri, multumesc încă o data si iau mana ce mi s a oferit , spunând ca e mai bine asa.
Un domn cu ochelari, constient si el de o noua zi , e prins de sceneta si mi oferă locul sau.
Multumesc cu incantarea unui copil inocent.
Si da... Sunt ore bune de atunci si încă zâmbesc..

                                                                                       Luna Messi Photography

Gust de doruri aruncate

Peste corpuri si păcate, 

Peste simțuri de femeie,

Peste lumi doar o idee..

Peste tot ce am fost in zori, 

tinerete pusă-n sori

Peste toți si toate ploua, 

Gânduri de schimbare noua.

Blue

                                                                                       Seek for happiness --Felicia Simion

si de mi-as asterne drumuri vechi,

din nou, acuma la picioare

nu as mai sti de ochi perechi,

 cate mi s-ar ivi toate-a mirare.

asa ca nu mai pot fugi orbeste-n lume,

nu pot cum sa mai vreau putinuri crude

nu-mi mai strecor vrajba in suflet

si nici ploaie de ganduri-n cuget.

Imi torn din liniste pe tample

si-mi las viata, lin,sa ma intample.

Ce simt?

Simt...

Simt un miros de lucruri de facut in viata

trecute pe reteta omului din mine

si-mi tin crucis in brate calduroase

atatea intrebari, atatea goluri de facut mai pline..

Le-as arunca in carca altor oameni si as trai asa-n nestire

dar ochii vad prea mult si-mi cer dreptate,

asa ca le zambesc si plec cu mine mai departe

Nu pot sa inteleg nimic

iar uneori tot ce inteleg e mult

asa ca o sa tac..si-atat

de gandurile n-or sa vrea sa ma asculte

o sa le incui in vise

si o sa zburam prin lume, multe.

Fictiune reala

Crampeiul de dorinta de pe tample  ma impinsera sa fiu iar indiscret,sa musc din prundul ce-mi va fi tata si muma,   sa ma duc spre el taras-taras,  grabit si sa-l insfac...
sa nu-mi pese de lacrimile lamentate ale televizorului meu ,pe care l-am ucis fara sa stau pe ganduri...
un barait alb -negru fad si plin de detergent se chinuia alene sa-mi spele si mie un neuron.
de parca nu-i mai ajungea turma imaculata, aliniata cuminte in tarc, facand abstractie de transhumata ce-i curgea candva in sange...
Ce sa mai conteze cand identitatea este furata continuu ,benevol cu niste cutiute patratoase si sordide care mananca cu tine, dorm cu tine si fac pana si dragoste cu femeia ta ,un menaj a trois incomod si ridicol de care nu esti constient nici macar o secunda...
Si uite c-am sters nalucile alea aberante ce zapaceau mintile gandurilor mele,le-am taiat toate atele si le-am lasat sa fie marionete tipator colorate si sa zambeasca tamp altora.
Sa le toarne mocirla-n suflet si sa-i inchisteze.
Sa le ingusteze drumurile si sa-i urmareasca mereu cu un drob mare de sare, vizibil holografic deasupra capetelor de ovine behaitoare in turma.
Sa ii indemne sa se vanda scump, sa aiba portofele mereu goale si flamande si mandria lipsa.
Sa nu mai aiba rude sau Dumnezeu ci sa devina colosii mincinosi si ugigatori de suflete.

Acum.. am ramas doar eu,suflet gol si ratacit in lume , copil care zburda ca nebunul iar in mine.
Si curios ca zilnic imi creste copacul ce l-am plantat in locul chiar din fata canapelei.
 Ma intreb: daca am  mai ucis din monstri, ce o sa mai rasara-n botul de lumina proaspat instalat?

Stii?

Stii...

zilele cand te grabesti, se catara toate pe tine

te-ntreaba pasnic si lumesc daca mai stii ,cumva, de mine

Cum de m-am rupt in cioburi fade si urme groase de uimire

ce caut aruncat in lume,si fara stare in iubire

ce bantui plin de sete-n aer ,cand mare-mi esti, pana la munte

ce urmaresc colosii de pe strada, cand ma topesc doar in marunte?

si ce-i cu mii de ganduri peste mine,plase, navoade,saci , carute

cand eu privesc clar in oglinda si tot ce vad sunt doar... manute?

Inca mai lupt cu tine lume,inca mai ratacesc pustiu de mine

si da, mai stiu ca -i totul vis,ca totul-i simplu si e bine.

nu..tu nu ma poti schimba vreodata

am aripa -n lumina ancorata

Sunt inca un pui de zambet ,fraged si puternic

 sunt  un copil.

nu fug de intuneric!

Confuz

Nu esti singur...

deschideti mintea si lasa ,sa curga toata negreata, cu care iti impuie lumea capul

imbratiseaza-ti propriul adevar

care sa te elibereze si sa te lase sa vezi totul

sa-ti justifice toata iubirea pe care ai daruit-o:

toata.. si mai multa decat ai fi putut, sa o dai

si pe care au luat-o ca niste flamanzi

si sa realizezi ca unicul lucru bun pe care l-ai facut vreodata

a fost 

Sa iubesti.

ZBOR

                                                                               sursa: Imagination Island by Brooke Shaden on 500px

Adesea m-am-ntrebat in soapta

tu oare esti?sau chiar nu esti?

te simt plecat,urcat pe  o groapa

si rece-n suflet de lumesti.

nici nu mai canti,ai fata fada

alergi trecut de oameni tristi.

De ce ,de ce atata graba?

Chiar ai uitat c-acum existi?

                                                                                                    sursa:Trolltunga by Till Hanten on 500px

urca pe culmi unde-ti -e frica

imbraca-ti rusinea in curaj nebunesc

si stai o secunda,nu face risipa

respira adanc,adanc omenesc

si strange buchete,din ochi chiar in  clipa

in clipa cand vezi iarasi cum cresc.

                                                                                                                                     sursa: api.ning.com

hai ia-ma de mana,priveste in fata

e simplu,primeste,asculta ce vezi

se cheama simplu,se cheama doar viata

haide,opreste si ia  tot ce crezi

nu esti satul s-alergi ca-ntr-o piata?

sa cauti nebun ,sa vezi cum vibrezi

e simplu  ...iubeste,traieste,invata.
hai fii aici,hai sa creezi.

                                                          

sursa:Feel the freedom by Pedro Salgado on 500px

Ce libera sunt,cum imi curge prin sange

cum zburda copilul din sufletul meu

la piept lumea intreaga as strange 

si-o strang iar iubite ,prin liberul tau

Ce-ar fi iubirea fara noi doi?

Si ce am fi,daca nu ne-am lasa

sa ma dizolv pana-n talpi in mainile tale,

Sa te topesti iar de tot in venele mele.?

                                                                                                sursa:Freedom by Noam Mymon on 500px

Da ...sunt iar liber..sunt Eu si mult mai mult

Sunt viata prin mine,sunt viata prin tine

Si nu ma mai agat asa trist de trecut.

prezentul i-aici si doar de noi tine

si-mi place ca-n brate te simt si sunt inca mut

haide iubito, sopteste-mi iubire,

si haide nebuni sa ne aruncam in marunt.

si-n golul gandirii  tuturor e glas de libertate

caci mastile-n zbor  se sterg  si te lasa sa zburzi iar in tine

e doar plutit,soare, cald , multime vida de pacate

e primavara ,curcubeu si un parfum de bine

Esti  praf de Eu,fara Ego, fara de ura.

si Da.esti Zbor curajos sub clarul de luna.

                                                                                                       sursa: Freedom by Yulia R on 500px

 Cand suntem susur de fericire, turnat pe tample de copii

suntem un zbor de dorinte ,de calda iubire

ce creste-n suflete si incarca trairi

un El si o Ea, infinit in multime

Cand esti totul si nimic,totul e simplu de lumesc

e paradisul clasic de copil,cu  cerul intreg de cucerit.

Hai ,fii spirit liber, naravas ,pacifist

si simte-te-n toate, eliberare.

Si ce daca ai doar un chip?

Zboara in lume,alearga picioare!

                                                                                                      sursa: We did it! by Lisa Licht on 500px

Vant in plete

      Daca ne-am asculta si ne-am privi putin...

          Daca am simti vantul din plete,si am vedea  cat de putin am inceput sa vedem..

    Nu ar mai conta ,caci pur si simplu  am fi.

      Si cati ani trebuie sa existi inainte ?

cate luni,ore,minute

       ca sa-ti poti permite sa fii liber?

Cat pana la a fi visator

si increzator,tolanit intr-un camp ,

     ascultand  doar linistea si pe tine cum iti canti in suflet ?

                                                             Cate drumuri sa strabati
                                                             pana la oprirea cea dulce,
                                                  unde sa poti dormi sub cerul de vara,
                                                         sa canti si sa desenezi molcom 
                                                               nori ,sperante si visuri?

                                           De cate ori sa mori si sa invii asteptand un glas cald,
                                         care sa-ti spele fiinta cu valuri racoroase si primitoare,
                                                 cati oameni sa imbratisezi si sa bati
                                                   pana sa -ti simti imbratisarea ta?

                                                 Si apoi sa fii tu cu tine,cu el si cu totul acolo?
                                                              Prezent in viitor si in trecut,
                                                               cu ochii deschisi si visand
                                                            sa fii tu atat de liber si linistit,
                                                                 precum vantul din plete?

                                                            Sa fii una cu tot ce te inconjoara .
                                                   Cu munti si ape,cu piedici ,scari si trepte.
                                 Cu vai adanci din care sa te poti ridica triumfator mereu,mereu?

                                                         si sa-ti curga atata libertate
                                                prin vene incat sa transpiri de fericire
                                    Si sa dai zambete colorate asa ca intreaga ta fiinta?

Stii?

Fii doar vant.

Cald,calator prin ceruri multe,

multumit in imbratisarea celor dragi,

si jucaus prin toate pletele pe care ti le-ai dorit vreodata sa le ai.

Dupa care sa te intorci la casa ta,

la culoarea ta,

la pofta ta

La dorinta ta de a trai.

Si a muri

in acelasi timp.

                                                       fotografii - Julia Trotti

Despre Moldoveni

                                                                                                                                   Fotograf: Raoul Pop

In ultimul an  am un sentiment de apartenenta crescanda fata de pamantul pe care am vazut pentru prima oara si am grait mai intai.
Ciudat sentiment dar si placut deopotriva.
Patriotismul asta nu-i pana la urma decat recunoasterea radacinilor proprii si automat constientizarea naturii tale ca om.
Si sincera sa fiu ador sa fiu romancuta dulce,moldoveanca pasionala .
Noi moldovenii avem o caldura aparte,un patos special si niste ochi interesanti ( mereu pusi pe sotii ).
Iar cand zambim schimbam lumi,luminam ganduri.
Poate ca suntem blamati pentru impulsivitatea noastra...si Doamne fereste sa ajungi in gura noastra ca te-ai lins pe bot.
Injuraturile s-au inventat la noi ,probabil.
Si nu prea pot eu exemplifica  :))) dar toata lumea stie, ca atunci cand injura moldoveanul,atunci ce-ti ureaza iti zice din toata inima.

     "  Un muncitor moldovean ce lucra la un bloc, a cazut de pe schela si a murit. Politia vine la fata locului si interogheaza un copil, care se pare ca a fost unicul martor al nefericitei intamplari: 
- Ma', copile, cum a murit omul acesta? 
- A injurat. 
- Pai, cum a injurat? 
- A injurat de Dumnezeu! 
- Pai, cum a injurat de Dumnezeu? 
- Pai, cam asa: Dumnezeii ma-ti de copchil, nu mai hatana schela, ca o sa cad si o sa mor!..."

Si ne mai ajuta si dialectul...muuuult .
Pana si cuvintele suna altfel spuse de noi,pentru ca le incarcam cu sentimente,trairi si le trimitem direct spre inima ta.Ajung mereu acolo si-ti planteaza o samanta, care sa te rascoleasca macar un pic.
Si pana la urma la ce debit verbal avem cu totii nici nu are cum sa nu te ajunga macar un crampei din tot
 ce -ti  pot auzi urechile.
Se mai zice ca nu prea ne ajuta mintea.Dar, zic eu, ca nu intamplator plaiurile noastre mustesc de cate talente au daruit tarii,in fel de fel de domenii.
Exista in schimb multe bancuri despre prostie:

Dumnezeu imparte daruri. Moldoveanul ajunge ultimul si i se spune: Ai ajuns ultimul si nu au mai ramas decat frumusetea si prostia. -Ce alegi? -Apoi Doamne, frumusetea-i trecatoare.

                                                                                                                                             Fotograf: Gina Buliga
                                                                                                                          

Radeti sau nu,moldovencele sunt cele mai frumoase romance si  asta nu o zic eu,o vede toata lumea.Moldovencele sunt femeile care te cuceresc pentru toata viata.Sunt un cocktail straniu de temperament,caldura,frumusete,revolta,blandete si.......galagie.
Zambesc mult,au grija de ele in exces,dragostea lor e patimasa si daca ai gresit, pedeapsa e crunta.
Nu ai idee cand sunt copii si cand au grija de tine,cand sunt femei sau cand vor sa fie cocosul in casa.
Din aceasta cauza le iubim fara sa vrem ,fie ele surori,mame,bunici,prietene,colege

Mai avem inca un defect,asa ca hai, veniti sa aruncati cu pietre-n noi!
Noi putem fi numiti oricum ,dar adevarul nu sta prea mult ascuns la noi,ca ti-l aruncam repede in fata( nu de alta,ci ca sa zvarlim si noi ceva,ce ,suntem mai prejos? )
Suntem considerati lenesi,saraci si dornici de a urca rapid cat mai sus in ierarhia sociala.
Saraci poate..dar nu am vazut oameni mai harnici in viata mea decat bunicii.Ai mei si ai tuturor pe care-i cunosc.
Om fi noi moldovenii lenesi dar avem bunici harnici :))
Si noi inca ni-i pretuim si culegem vorbele lor de duh ca pe niste comori de mare pret.

"Și-mi pare-așa ciudat

Că se mai poate găsi atâta vreme pentru ură,
Când viața e o picătură
între minutu-acesta și celălalt...
Și-mi pare neînțeles și trist
Că nu privim la cer mai des,
Că nu culegem flori și nu zâmbim,
noi, care-așa de repede murim. "



(Murim...ca maine, 23 decembrie 1937, Magda Isanos)
Fotografie: My Romania - Vlad Dumitrescu 

                                                                                                                        photo-arhiva personala

Si da,suntem saraci dar mandri.
E normal sa ai demnitate,sa nu te lasi calcat in picioare si sa tii sus si tare sa fii apreciat pentru ce esti si nu pentru un bot de mamaliga legat in varf de bat.
Pana la urma suntem mai mult decat un corp,fie el si frumos,asa ca al moldovencelor noastre :)
Si daca tot veni vorba de mamaliga,sa nu uitam sa precizam ca ale noastre bucate fac ravagii oriunde in lume.

Si da....noi te injuram si noi tot noi te primim in casa noastra.
Ospitalitatea aici e la mama ei acasa.
Imi povestea asta -vara un nene,ardelean fiind ,o intamplare din Romanica noastra.
Il intrebasem de unde e ,si eu,moldoveanca fiind mi-am exprimat admiratia fata de ardeleni,care mi se par cei mai destupati la minte oameni din tara.
" Voi moldovenii...voi sunteti deosebiti...uite am facut cu familia o incursiune in nordul Moldovei,pe la manastiri.Ajungem noi cu masina intr -un sat si ne era sete.Asa ca ne-am oprit la o fantana.
Cum nu era nimeni pe langa,ne-am uitat sa vedem poate dam de vreun om.
Si cum asteptam noi asa,ca nu indrazneam sa luam fara sa zicem nimic, vedem o batranica cu o galeata,indreptandu-se spre fantana cu pricina.
Asa ca intru in vorba cu ea:
    -Mamaie,a matale e fantana?Ca am lua si noi putina apa!
La care ea:
    -Stati oameni buni,sa va hodiniti ca va scoate acuma baba.Da mai ghini haiditi la mini-n batatura sa va ominesc nital.

Si am mers.
Saraca batranica ne-a dat tot ce avea in casa: bucate alese si gustoase,ne-a pus vin la bidon si tuica si am stat ore bune la povesti cu ea.
Nevasta-mea a ramas impresionata de tot si mai ales de o patura de lana de aia mare,grea pe care o avea in casa.
si ce crezi?Nu am putut pleca pana nu am acceptat sa luam cerga respectiva.
     -Ca doar n-o sa plecati cu mana goala di la mini,spuse batranica, vreti sa ma rada lumea ca nu stiu a omeni?   "

      Adevarul e ca pe cat suntem de dusmanosi pe atat de inimosi.
Iubim cu foc,certam si uram ,ne place viata,petrecem,bem,radem tot timpul,suntem harnici sau puturosi...dar suntem oameni in primul rand.
Ca sa-l citez pe actorul Alexandru Arsinel:

 "Moldoveanul e o fire mai melancolică, mai sensibilă, poate şi vicisitudinile prin care a trecut ani de zile i-au dat o sensibilitate mai specială şi un fel de a gândi, mai profund, mai serios. Moldoveanul e un om care ştie să şi plângă, dar ştie să şi râdă. E hâtru, e un om care-i tot timpul cu zâmbetul sub mustaţă. De la el trebuie sa te-aştepţi mereu la o aruncătură".

Orice calitate a omului are si un corespondent negativ.Indiferent de unde esti,din ce neam te tragi.
Si de ce sa nu -ti recunosti radacinile mandru si sa pleci la drum ,sa te construiesti tinand cont de tot ce esti si ai putea vreodata deveni?
Pana si cunoasterea defectelor proprii e o calitate. Pana la urma e usor sa etichetezi omul si sa-l improsti cu noroi ,nu?
Ia zi-mi ai avut curajul sa te privesti vreodata in ochi si sa constientizezi ca tot ce blamai mai rau la altii ,zace de fapt in tine?
E usor sa zici ca nu esti roman,oltean,moldovean sau ce esti tu.
Dar daca negi adevarul esti mult mai trist pentru ca ajungi sa crezi propriile minciuni.
Asa ca am o umila rugaminte la tine,romane:
Uita-te la stramosii tai si aminteste-ti cine esti.Si asta inainte sa pleci in alte tari, unde sa pretinzi ca esti de-al lor.
Pana la urma vesnicia s-a nascut la tara.
Deci nu uita sa te iubesti!

Spune-mi , de ce ma tii de mana?

Nu tii minte cum ai aparut aici.
Poate ai fost dorit prea mult, sau deloc.
Sau poate ai tai s-au iubit mult,mult sau nu.
Poate ai fost un accident,sau un cadou.
Nimeni nu stie exact..cu atat mai putin  TU.

Cert e ca atunci cand ai deschis ochii pentru prima data totul era incetosat.Multa lume in jur ,curiosi si speratori, speriati  dar increzatori.
Ai reusit sa-ti vezi mai intai manutele...bizare chestii...doua baghetele paralele, cu care ai auzit ca vei putea face magie.Maica-ta ti-a  numarat pana si degetelele in fericirea ca esti viitor de oameni.

Timpul a trecut.

Te-ai pipait cu ele,ai simtit lucuri,oameni,apoi ai inceput sa cladesti si ele sa te asculte in taina si sa te ajute.
Ti-ai dat seama ca poti aduna,apoi construi,apoi darama.
Curios lucru..sa te poti apara,sa poti mangaia,sa poti scrie,sa poti simti...

Intr-o zi ti-ai dat seama ca esti puternic tu,cu bratele tale si ai decis sa legi maini.
Si ai legat in stanga si-n dreapta fara de franghii, iar ale tale au devenit mai mari, mai muschiuloase.
 Nu te-ai uitat ce legi,ce vise spulberi: brate schingiuite,manute fragede,altele zbarcite de vreme...ai legat pana si cioturi si oameni ce au avut parte numai de brate-n viata...
Nici nu mai pomenesti de cei ce nu au construit nimic, din lipsa lor.

Asa puternic cum erai,te uitai zilnic in oglinda.
Si-ti dadea atata putere egoul  incat te credeai de nedoborat.
Insa intr-o zi te-ai privit in oglinda si nu reuseai sa te mai vezi.Te-ai speriat atat de crunt de monstrul ce se tot  zgaia la tine, incat ,te-ai rupt de tot si ai fugit in lume.

Griuri peste griuri,o lume ciudata, in care ca sa fii acceptat  iti sunt legate mainile fedeles iar apoi, esti trimis sa produci.
Da,sa produci, pentru acesta societate de consumerism in care pana si tu esti uneori doar un produs.
Degeaba le explici ca nu poti izbuti nimic fara liberatate,ca legat fiind devii mai incet,mai fara minte.Primesti ca varianta  sa legi si tu altele,mai mici, dar mai strans.
Asa ca o faci din nou.
Simti cum peretii odailor tale se prabusesc rand pe rand,pe tine si te miri cum de mai traiesti inca ...si ce rost ai mai avea  TU, aici.
Ai inceput atunci sa dezlegi tot ce ai legat vreodata cu vorbe,cu ganduri ,cu putin curaj de a infrunta stapanii de sclavi ce ti-ai osanditt candva pana si strabunii.
Ce de plansete,cata fericire...doar doua maini ridicate spre cer,libere si cu dorinte-n buricul degetelor,care in sfarsit au izbutit sa se elibereze singure.

Acum ,spune-mi de ce ma tii de mana?
Vrei sa ma legi sau sa ma eliberezi?

Eu te-as tine sa te eliberez,dar sa nu-ti mai dau drumul.