Baby,be here !

don't be so afraid of me,
I'm still looking deep without ,
I'm still tring  to get more lovable,
each day more , each second ligher,
each moment all yours.
Oh my darling, I' m all about you,
all about your sweet soul loving mine entirely.

https://www.youtube.com/watch?v=vyT-oGDnMqE

Crudul adevar?

Lumea e intr-un maraton continuu incorect,incoerent si absurd.
Toti vor sa fie cei mai buni, sa si taraie cracii cat mai rapid peste linia de sosire,indiferent de metode,ca sa poata fi idolatrizati , gadilati profund in egoul lor narcisist , eventual ridicati la stadiul de VIP.
Tanjim dupa o firma luminoasa fixata direct pe tamplele pulsande ale unei vieti ce nu ne mai apartine de mult.
Devenim un simulacru trist ,tacit de libertate sociala ,familiala si ideologica cu fiecare secunda ce trece peste noi.
Suntem atat de rataciti in labirinturile mintii si dorintelor umane, incat nu mai putem  respira bunatate,modestie,recunostinta.
Incuiem atatea revolte in noi incat am putea scrie oricand cronici sangeroase de razboi ,dar alegem constant sa fim ucigasii de vise,crezuri  si profitam mereu cand putem plasa samanta discordiei intre oameni.
Am invatat sa spoim adevarul in atatea tonuri grotesti incat nu mai reusim sa-l distingem nici macar pentru mintea noastra .
Mintim asa cum mancam: ne imbuibam cu tot felul de chestii de origine indoielnica,fara cea mai mica mustrare.
Devenim surzi,orbi ,reci .
Ne face o placere deosebita sa auzim oameni rataciti,disperati,pierduti pentru ca ne tine mandri acolo in pozitia de masculi alfa....si ne asigura in viitor un loc cald de victima, care suge ca un tantar toata energia necesara de a stagna cat mai mult posibil.

Da,ne place letargia si tot ce e inrudit cu ea.
Nu luam atitudine, nu ne punem intrebari ci orbecaim ca niste oi dupa turma,behaind.
Oameni buni, intrebarea mea ramane:
Ne trezim si noi?
Nu dormi Dom'le si nici dumneata domsoara' sau distinsa doamna...
Nu dormi, ca o sa adormi !

                                                                                                                                                  sursa poza

Despre azi...

Azi e vorba despre oameni.

de toti oamenii care ti-au trecut pragul sufletului, s-au asezat la fereastra si au impartasit cu tine apus si rasarit, cu talpile lipite de aer ,de vantul care -ti canta povesti  din timpuri si dimensiuni continue..

Despre zambete mai largi decat soarele, de libertati mai puternice decat un zbor agatat intr-o dorinta de mai mult.

E vorba despre ochi mari ce au innecat lacrimi, trairi si liniste.

Albastri,verzi,caprui, negri..

Nu mai conteaza...

Ochi in care te pierzi si  te regasesti continuu, ochi cunoscuti sau straini care-ti trantesc o privire atat de adanca incat iti cutremura toti rarunchii.

 Azi este despre cum ti-au inmugurit copacii sinelui,despre cum s-au ramificat peste o intreaga lume ,doar ca tu sa te recunosti in ei continuu.

Oamenii pe care trebuia sa-i intalnesti, sa te intalneasca si sa-ti dovedeasca cum orice e posibil, orice e palpabil.

Diferiti ,ciudati ,frumosi , interesanti, vibrand odata cu tine poate si doar pentru o secunda.

Daruindu-ti linistea ,pacea, adrenalina de care aveai nevoie.

Sau umarul pe care sa plangi fara sa ti fie rusine, fara sa mai porti masti, fara sa te mai sufoci.

Gurile tale de aer proaspat cu care-ti inunzi creierul de oxigen si inima de bucurie.

Totul amestecat intr-o simfonie a naturii care zambeste mandra peste toate posibilitatile tale, existentele tale si sperantele noastre ale tuturor.

Si ce mai e ala timp? ce mai e aia varsta cand tu esti aici, ei sunt aici si vor fi mereu,indiferent unde te-ai afla vreodata?

De ce sa alergi grabit, disperat, fricos si suparat cand maruntisurile-ti curg la picioare asa  mici si colorate de vii, si-ti canta munti, vai, campii  cu flori?

Imbratiseaza-i pe toti.

Trimite-le cate un gand cald,daruieste-le un zambet.

Ei o sa-l simta.

Nu stiu daca stii cat de norocos esti AZI.

Gandeste-te o secunda si bucura-te.

Haide fii Tu,

 din nou ,

azi!

Stii?

Stii...

zilele cand te grabesti, se catara toate pe tine

te-ntreaba pasnic si lumesc daca mai stii ,cumva, de mine

Cum de m-am rupt in cioburi fade si urme groase de uimire

ce caut aruncat in lume,si fara stare in iubire

ce bantui plin de sete-n aer ,cand mare-mi esti, pana la munte

ce urmaresc colosii de pe strada, cand ma topesc doar in marunte?

si ce-i cu mii de ganduri peste mine,plase, navoade,saci , carute

cand eu privesc clar in oglinda si tot ce vad sunt doar... manute?

Inca mai lupt cu tine lume,inca mai ratacesc pustiu de mine

si da, mai stiu ca -i totul vis,ca totul-i simplu si e bine.

nu..tu nu ma poti schimba vreodata

am aripa -n lumina ancorata

Sunt inca un pui de zambet ,fraged si puternic

 sunt  un copil.

nu fug de intuneric!

Nu uita de tine

In ultima vreme am inceput sa fiu tot mai centrata pe oamenii pe care-i cunosc.

Intreaga zi mi s-a invartit in jurul copilariei,a timpurilor mele mai fragede si in care te regasesti ca intr-o poveste spusa de mai multi naratori simultan.

Iti mai aduci aminte de PP zis ,Iepuras sau de colegul ala mai grasut care vroia sa devina preot?
Sau de colega pe care o necajeai, ori de cate ori avea ocazia ,pentru ca iti placea in secret de ea?
De profa de engleza care avea parca un cuib in cap in loc de par ,niste funduri de borcane la ochi si care te punea sa inveti sonetele lui Shakespeare pe de rost?
Sau proful de mate care a inceput sa  umple tablele de cum intra pe usa?
Iti amintesti?
De poza din clasa intai cu gulerase brodate,uniforma, abecedar si un stilou in mana?
De colegul ala slabut tare care avea un ras atat de colorat,de cel care era fiu de bani gata si venea sa culeaga pe toata lumea pentru petreceri?
De toata lumea.
De toti copiii care au alergat si ei,copii prin inceputul crud al fiintei tale.
Constientizarea ca ei au facut parte din viata ta.Si tu din a lor.
Cine stie cum le-am modelat-o eu pe-a lor?Ce vorbe le-am strecurat in inima si au dat din samanta rod?
Sau ce cuvinte te-au linistit si au lasat in urma o unda de liniste,de incredere care persista si acum? 
Inca -ti mai tresare copilul din tine cand vede,aude,citeste despre ce au devenit copiii cu care ai crescut.
Si mut de uimire vezi ca de cele mai multe nu te-ai inselat,Fiecare e el insusi in orice moment al vietii.
Sunt tot Andreia,Oana,Laura,Marius,Bogdan,Razvan pe care ii stiai.

Da, ne innebunesc oglinzile.
Dar te cresc si te fac sa intelegi cine esti .
E normal sa nu te recunosti in oglinda ,uneori ,cand ai mereu atat de multe in jurul tau.
Nu uita de oamenii din viata ta.
E ca si cum ai uita de tine.