dintotdeauna am iubit cuvintele.
forta lor,pasiunea,naturaletea
adierea de vant varatec ce ti-o imprastie printre suvite
...dar e si durerea, care te cocoseaza de la bolovanii aruncati la intamplare,in spatele altora.
ar trebui sa ne masuram cuvintele...sa le cantarim,sa le lasam crude dar nevinovate,dulci dar batranesti.
caci ele infiripa multe si tot ele separa lumi,universuri.
Iar azi,de ziua mea ,stiu ca trebuie sa iubesc cuvintele, asa cum iubesc persoanele frumoase pe care am avut norocul sa le cunosc.
Intotdeauna.
Cuvintele vindeca suflete si inlantuie inimi.
Sunt doar limba comuna dintre minte si suflet.
sunt randunele ce nu lasa culmi nestudiate.
Si vreau,ma stradui sa pot exprima in cuvinte cata frumusete este in viata mea, prin simplul fapt ca am inceput sa
sasa schimb vorbe cu voi.
sa impartasim stari sufletesti.
DA...e frumos de ziua mea.
O traiesc.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu