As putea improsca cu noroi in stanga si dreapta fara sa am curajul sa recunosc ca,de fapt , in general nu agream chestiile reprimate in noi, pe care altii le flutura ostentativ prin fata ochilor nostri.
Oamenii ne sunt oglinzi, ne sunt lectii, ne sunt muze.
Oamenii pot fi tot ce suntem ,am fost sau ne-am dorit a fi vreodata in aceasta existenta.
Oamenii sunt ludicul scaldat in filozofii ambigue, ce ne cersesc adevaruri simtite si nu gandite.
Oamenii sunt actori ce schimba benevol rând pe rând roluri, scene , gusturi , mirosuri într- o goana nebuna spre o perfecțiune incerta si amagitoare.
Oamenii suntem noi si culmea e ca am început a uita ce sunt aia oameni..
Ne trăim rolurile cu atât profesionalism încât ne si identificam complet , ușor cu ele.
Nu mai Ținem cont de cine si ce e in jurul nostru si cu atât mai puțin de ce e inlauntrul nostru.
Știm atât de puțin,simtim atât de puțin, trăim atât de puțin....
Si ne schimbam , ne transformam atât de muuult.
Culmea e ca o facem cu toții, fiecare in ritmul lui...
La fel de imperfect ca si noi.
Ma întreb acum uimita , cu o carte de identitate in mana, cine e fata din poza?
Nu întreb care-i erau visele, speranțele, drumurile si gândurile căci spre marea mea uimire încă-mi răsuna undeva pe fundal un glas cunoscut...
Cunoscut dar atât de străin
Cunoscut dar încă rece, crud si totuși încă prezent.
Dragilor va sfătuiesc ce ma sfătuise si pe mine cineva , cândva ..
Uita-te in buletin si uita- te in oglinda apoi.
Vei înțelege atunci...
Cu un dram de sinceritate te vei uita si la oameni altfel.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu