imi cant gandurile ,imi soptesc dorurile
caci viata sunt,culoare iubesc.
secolele-mi pasesc prin ploaie absurde
sub stresini de soare ma odinhesc.
m-ascund in zambetul dorintelor tale,
sunt pofta de stele,sarut omenesc
ce sunt si nu mai sunt deloc in stare
pe toate-n sac le potrivesc.
imi duc pletele-n vanturi straine si goale,
m-arunc dezbracata in judecati flamande
le cuprind strans iar in brate ca-s vorbele tale
si n-au fost iubite si sunt iar pe ganduri
sa stii ca nu-mi pasa marunturi fierbante
lumina mea e insasi iubirea
arunca-mi o lume si multe secunde
ca cerul ne-arata la toti fericirea
de ce ne curge atata viata prin vene intr-una
cand aruncam cu griuri si iad psete tot?
nu stiu eu prea bine,sunt si nu sunt
atat simt,un zambet si luna
si-un zbor ce vreau sa arunc in pamant.
Postări
Un comentariu:
Trimiteți un comentariu