Crampeiul de dorinta de pe tample ma impinsera sa fiu iar indiscret,sa musc din prundul ce-mi va fi tata si muma, sa ma duc spre el taras-taras, grabit si sa-l insfac...
sa nu-mi pese de lacrimile lamentate ale televizorului meu ,pe care l-am ucis fara sa stau pe ganduri...
un barait alb -negru fad si plin de detergent se chinuia alene sa-mi spele si mie un neuron.
de parca nu-i mai ajungea turma imaculata, aliniata cuminte in tarc, facand abstractie de transhumata ce-i curgea candva in sange...
Ce sa mai conteze cand identitatea este furata continuu ,benevol cu niste cutiute patratoase si sordide care mananca cu tine, dorm cu tine si fac pana si dragoste cu femeia ta ,un menaj a trois incomod si ridicol de care nu esti constient nici macar o secunda...
Si uite c-am sters nalucile alea aberante ce zapaceau mintile gandurilor mele,le-am taiat toate atele si le-am lasat sa fie marionete tipator colorate si sa zambeasca tamp altora.
Sa le toarne mocirla-n suflet si sa-i inchisteze.
Sa le ingusteze drumurile si sa-i urmareasca mereu cu un drob mare de sare, vizibil holografic deasupra capetelor de ovine behaitoare in turma.
Sa ii indemne sa se vanda scump, sa aiba portofele mereu goale si flamande si mandria lipsa.
Sa nu mai aiba rude sau Dumnezeu ci sa devina colosii mincinosi si ugigatori de suflete.
Acum.. am ramas doar eu,suflet gol si ratacit in lume , copil care zburda ca nebunul iar in mine.
Si curios ca zilnic imi creste copacul ce l-am plantat in locul chiar din fata canapelei.
Ma intreb: daca am mai ucis din monstri, ce o sa mai rasara-n botul de lumina proaspat instalat?
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu