marți, 28 mai 2013
Dialog cu mine
dezamagire imbibata cu gust amar de-ti vine sa musti din prundul ce-ti este mama si tata pe vecie .
o simfonie dezacordata ,de rictusuri formate pe niste fete, pe care deja le primisei in camara sufletului cu bratele deschise pentru a le picta tabloul in culori reale si eterne ...
ele-si joaca rolul rece si distant trantindu-ti in fata adevaruri pe care nu le cred nici ele ,adevaruri invatate pe de rost , ca de un papagal pestrit si galagios.
stii? incerc din greu sa iert si desi deja am facut-o ...dar nu stiu de ce...
incerc sa inteleg o lume care nu se chinuie nici o secunda sa inteleaga iar uneori ma intreb daca nu e totul degeaba..
mai greu e sa stergi totul..sa stergi si sa nu-ti imbarci armura impenetrabila si impersonala ce-ti straluceste orbitor, sa nu te agati de ea si sa nu-ti-o faci amanta nici macar pentru o vreme.
sa nu-i folosesti trupul de papusa ,golit de orice urma de suflet si sa nu intri in hora falsitatii si mediocritatii cantandu-i imnul cu toata lumea in cor.
greutatea iti apasa mintea ,inima , te face greu ,trist si mii de intrebari nu te mai lasa sa respiri .
nu stii ce sa mai crezi,ce sa mai vezi, ce mai e real si ....doare ..doare atat de tare incat ramai mut, incuiat si legat fedeles intr-o paralizie naucitoare.
nici zambetul nu ti mai e larg ci sta inhibat intr un nod in gat.. iar gatul atarnat de streangul societatii.
prea multe care te trag in jos, prea putini care te lasa sa fii tu, prea multe degete acuzatoare care asteapta un semn sa arunce cu pietre.
iarasi poate am visat prea mult...poate trebuie sa ma iei de mana si sa-mi arati putin din jungla ta si treptat poate imi face si mie cu ochiul..
sau poate aduc bucata mea de cer sa ploua peste toate si sa ne curete macar un pic de atata fals, rautate si invidie..
si vreau sa ma ploua mai muuult, sa cant prin ea si-n picioarele goale sa alerg iar nerabdatoare...sa alerg
sa-mi gasesc iar curcubeul.
iar daca-l gasesc fii sigur ca-i stralucitor si o sa-i faci greu fata...asa ca ia-ma de mana, hai sa ne luam toate eurile noastre si sa ne bagam sub ploaie.
spune-le simplu ca asa devenim iar unu.
devenim Eu sub Soarele nostru,al tuturor si al nimanui.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Ultima poza este superba!
Cata sensibilitate!
de fotografii nu mai vorbesc pentru ca deja am stabilita ca faci niste alegeri extraaordinare. Frumos.
:) mersi..esti tu draguta.
Trimiteți un comentariu