Calator

Peronul garii tale... 

strabatut de mii de trenuri.

Inca stai amortit, intrebandu-te cand va veni al tau sau daca nu a trecut deja ,cand dormeai in gand cu tine.

Uneori ti-e frica, sa te duci si sa-ti iei o floare..nu care cumva, sa-l scapi in negura vremii.

Ai luat multe altele,straine si la jumatatea drumului ai sarit din toate.

Ai urcat munti,

coborat vai,

inotat oceane ,

certat oameni,

iubit obiecte,

 cules dezamagiri,

inchis televizoare..

Ai strabatut atatea tinuturi incat nu mai stii care e familia ta,oglinda ta,sufletul tau.

Mereu ti-ai pus toate sperantele intr-un mecanism atat de rece si rigid..un fel de masina a timpului care te plimba prin lumi paralele,fericiri posibile,esecuri evitate.

Le-ai numarat pe rand si le-ai pus langa suflet, sa-ti intregesti harta spre tine insuti ,cu fiecare ploaie,fiecare adiere de vant.

Ti-ai jucat jocul si l-ai trait atat de intens ,ca nu mai stii ce ai trait si ce nu..

Daca mai traiesti sau esti mort

Daca visezi sau esti treaz.

Iti place sunetul de locomotiva si inima-ti sta in loc de parca toata existenta ta sta in sunete si naluci.

Uite ca mai vine unul...arata altfel,promite multe si ascunde multe

Inima alearga nebuna ,ochii sunt larg deschisi si asa mut cum esti,te trezesti in el,mergand spre culmi nemaiumblate.

Nu stii cum ai ajuns acolo.

Nu stii unde te duci.

Parca si uiti ce a fost pana acum...nimic nu mai conteaza.

Esti pasager.

Viata inseamna pana la urma sa te bucuri de calatorie,nu?

Sa zambesti si sa te uiti mereu,

 pe fereastra.