"Când am două pâini, vând una ca să-mi cumpăr o floare; şi sufletul are nevoie de hrană."
Sa incolteasca samanta de speranta ratacita undeva, in holisoarele nemaiumblate ale spiritului meu ,sa fac gradinita de curcubee naravase care sa se revarse peste gandurile-mi negre.
Si sa ratacesc apoi cu talpile goale prin roua visurilor lumii ,sa fac un buchet imens si sa daruiesc zambete in stanga si dreapta.
Sa ma mangaie soarele privirii tale si sa-mi numere mandru pasii spre mine insami.
Cealalta paine imi bucura trupul..imi mangaie viata ce mi se scurge prin vine.Ma construieste mandra dar buna,puternica dar blanda.
Painea e pamant si ...viata ...ca si tine..
Se spune ca gândurile cele mai adânci şi cele mai scumpe sunt acelea pentru care regretăm că n-avem lacrimi.
Iar gandurile ne ploua Doamne, ne inunda lumea.
Le fugarim prin creierul nostru bantuit de altele ce nu-s ale noastre si le vanam cu patos ,cu ardoare..si nu-ncetam in viata asta a ne orbi fara-ncetare.
Traim in lumi de fum si abur pline
Uitam sa ne mai luam o paine
Sa mai hranim si sufletelul nostru
Doar ratacim,hranim numai un monstru...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu