miercuri, 16 mai 2012

Sunt un cuvant..


Sunt un CUVANT.
Aveam candva putere sacra .
Dar lumea, nu ma mai cunoaste, lumea-i rea si acra.
Am radacini pierdute acolo, in fiinta ta profunda, 
ca marea-i mica,oceanu-i mut cand sta si-asculta
Hranesc  atatea limbi, atatea generatii duse 
si tu, din nou, in viata cauti numai scuze.
Cladesc realitati, relatii, vise,ceruri
Iar tu m-arunci mereu printre deseuri.
Am devenit pestrit, jegos si trivial
te scot acum aici, sa iesi pe interval
Nu vreau sa iti mai fiu buchet de sunete pe moarte
nu te mai vreau, nu vreau sa imi mai fii aproape
nu o sa mai afli cat de multe pot
si-o sa ramai acelasi trist,hidos robot.

Hai zi-mi cum e sa ma vorbesti,dar mut?
cum e sa fii asa  urat intruna,doar un ciut? 
cum sa mai creada lumea ca traiesti
cand ai doar masti si rictusuri grotesti?
clar.nu ma mai stii de mult a manui
ca m-ai scaldat etern in ape sangerii
si ai distrus destine,vise chiar si vieti
 pentru un   ego negru de ingheti!
Nu poti , n-ai cum:"Te rog" si " Multumesc"
ca-i slabiciune-apoi si nu-i firesc
Aduni in carca ta numai placere
si-n suflet mazga multa si durere..
Eu sunt umilul tau cuvant lumesc
Si-as vrea din nou sa te iubesc!
Poate-i tarziu ca sufletul sa zburde..
ca-ti plac mai nou doar griurile-absurde.



Un comentariu:

Cosmin spunea...

Foarte frumos ! Multumim mult pentru articol.