luni, 30 aprilie 2012

De ceva timp sunt fara de cuvinte...


Gura-mi prea plina de vorbe, ce nu zic nimic, ar trebui din  cand in cand sa taca.
Sa ascunda munti de intrebari, sa alunge ganduri spalate-n murdaria lumii.
Poate ar trebui doar sa deschidem ochii larg.
Toti ochii nostri.
Si sa contemplam .
Sa descretim fruntile si sa-i cascam pe ei, ochii , mari pana in suflet si inapoi...
Sa ascultam povesti cantate de voci nemaiauzite si vesnic familiare.
Povesti cu pagini arse de vreme ce ni se agata de vise si ciugulesc din ele.
Azi reduc totul la simplul ala natural si intortocheat in sinceritatea lui.
NU....nu mai am cuvinte ....nu se mai leaga intre ele...
sunt toate ochi aruncati in vazduhul instelat.
Nu mai arunc cuvinte azi...ca-s niste navoade goale si rupte 
din care pestii pleaca fara a se mai uita inapoi....vreodata.


Ochi de poveste,poveste de ochi...











Niciun comentariu: