Cafea cu miros de dimineata

  Era o zi anosta de primavara sub un cer incert de zambitor.
Dezlipindu-se alene de culcusul care-i fusese straja viselor, peste noapte, se  indrepta catre bucatarie.
Cafeaua o astepta cuminte, ferecata in borcanul uitat de vreme.
Stia ca azi se va cufunda intr-o promisiune fierbinte de zi .Si nu se insela.
Simte cum degetele subtiri ii mangaiau peretii... curgea intr-o impleticire ciudata cu mireasma proprie, ea,cafeaua.
Respira nerabdatoare sa soarba prima gura.
-Cat de bine e!
Si-n spatele cuvintelor pe care tocmai le rostise spre propria-i uimire, statea imaginea mamei ei.
Zambitoare,cu ochii cuprinsi de speranta, privind inspre lumea in care o zamislise pe Ea.
Ii suna -n minte surasul cristalin ,usor povatuitor, mainile mereu moi si calde,glasul de o tonalitate hipnotizanta.
-E din cauza ca vine ziua  femeii....da mi-e dor de ea...si sorbind din cafea realiza ca -i lipseste ceva...
  
Zambea de una singura preparand potiunea secreta, a prieteniei ei ,cu mama.
Doi stropi de lamaie stoarsa, frisca , putina ciocolata amaruie deasupra rasa....si inchizand ochii , vizualizeaza surasul mamei in balconul de acasa , intr-o dimineata varateca.

-Ce bine ca ii vad saptamana viitoare!...si e multumita ca va atinge din nou ,cu veneratie temelia fiintei ei.

Vrea sa le multumeasca macar din priviri, sa le zica cat de mult ii iubeste si cat de norocoasa se simte cu ei.

Ei...niste oameni simpli, cuminti, cu frica lui Dumnezeu.

Ea, un suflet tanar ,zghihuit si habauc ,ce deschise niste ochi mari,sfredelitori si poarta o codita intortocheata de intrebari dupa ea.Mereu.
O copilarie calda, armonioasa si suport neintarziat in orice hotarare a  luat vreodata
E atat de mult...
E nespus de mult.
...pentru un copil ce inca a ramas copil.
Nu stie cat de mare a fost dragostea lor la inceput ,dar o vede de fiecare data in ochii tatalui ei...
Mereu in tachinarea usor intepatoare a mamei...
Ii iubeste mai mult cand ii vede harjonindu-se ca doi copii!
Si mai mult cand isi aminteste cum stateau toti cinci in sir indian sa deguste ce mai trebuie la ciorba....pentru ca mama nu-si mai dadea seama ce i -ar mai trebui..
Ciorbei...nu ei.
Ca ea, Mama avea totul.
Isi iubeste tatal care  face glume gen  " - si prietenul.. ce mai face?ai grija sa nu cada din pat?!  " si-l aude pe fundalul convorbirii ei, la telefon cu mama.
Isi iubeste mama care-l cearta incruntata sa lasa -se prostiile, facand abstractie ca fata e la celalat capat al aparatului.
Tatal , care-si petrecea in tinerete timpul jucand campionate de sah,rummy, carti , table , la care aveau obligatia de a participa si ea, si fratii ei.
Si se costuma in babuta cu batic si rochie spre amuzamentul intregii familii.
Mama, care desi nu uitase vreo secunda sa fie femeie, intotdeauna se lasa pe ultimul loc pentru ei.
Doi oameni care au renuntat la visele lor marete pentru a le implini si concretiza pe ale copiilor...mai multe si mai prapastioase...
Doi oameni care au lipit fiecare pana  cazuta de la aripile copiilor, si au oblojit orice zgaraietura mereu constienti ca va veni  ziua marelui Zbor.

Si de ce nu exista si o zi a parintilor?
Sau poate nu stie ea de existenta ei.
......Oricum nu are nevoie de o zi anume sa -si dea seama cat de mult inseamna pentru ea.
Zambeste cum lacrimile-i se scurg pe obraz...dorul e ceva ciudat, misterios si frumos.
Nu stii ce simti: tristete, recunostinta, fericire, regret
E un mix bun oricum ;
asa cum si ea a iesit un mix bun.
A luat ce e mai bun din ambele adn-uri.Le-a impleticit, s-a jucat cu ele , a adunat si ea un pic de spicey propriu si a luat-o la goana.
O goana atat de nebuna ca nu se mai regaseste pe ea insasi decat in chestii de copil.
In chestii pe care o fac sa devina perpetuum a lor.
A lor fiica.
         Speranta.
        Uimire.
       Frica.
     Durere.
   Iubire.
Viata.

Se simte atat de mult si insa atat de putin...
Un lucru stie sigur: E iubire!
E iubirea parintilor vietii ei, e cafeaua ce o soarbe pe balcon.
Cu tatal ei la tigara..
...
cu ea privindu-si radacinile
...
si cu mama ce-l cearta dragastos:
"-Iar ai venit sa ma afumi?"

.