Suntem mereu pe fuga ,mereu grabiti ,mereu frenetici in a prinde ceva anume..dar nu ne dam seama cum timpul zboara iar noi il irosim nefacand nimic.Prinsi intr-o falsa impresie ca grabitul e tocmai pentru a face ceva important,pierdem secunde la fel de importante care raman insa nefructificate.
Probabil asta e crucea noastra a oamenilor de azi:sa intram intr-un maraton care nu-i al nostru neaparat,sau nici macar sa nu constientizam ca participam la unul ..unul care are o linie de sosire etern improbabila si la care nu reusim nicicand sa castigam batalia cu adversarii nostri cei mai de temut-noi insine.
Chiar acum trebuie si eu sa...FUG..sa intru in maratonul meu fad si neclar concretizat momentan intr-o fuga pentru castigarea unei existente...deci va parasesc dragi ganduri caci trebuie sa ajung la servici!v-am pupat din mers;)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu