O foame absurda de viata,
ma paste diminetile-n zori
o sete de nume, de oameni ,
de creste
de trairile-ascunse din noi,
un rost de gusturi de nou si ciudat
de frumos,
excentric zurliu , sifonat
ce-mi incurca suvitele-n vant
si picioarele-n prundul pamant
de parca nu as mai avea
nici radacini
nici sens, nici gen , nici eu
de parca ce-as fi? ce as avea eu?
asa o fi trairea trairii..
si gustul de viata, esenta iubirii
asa o fi sa fii
ceea ce esti si sa nu stii,
sa stii sa iubesti,
sa nu mai stii ,dar sa fii...
Postări
